„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toată milostivirea și îndurarea, Care ai nemăsurată milă, nespusă și neajunsă iubire de oameni, căzând acum către a Ta slavă cu frică și cu cutremur aduc Ție mulțumire pentru binefacerile de care m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul robul Tău. Te slăvesc, Te laud și Te cânt ca pe un Domn, Stăpân și Făcător de bine. Și iarăși căzând înaintea Ta, Îți mulțumesc și cu smerenie mă rog nemăsuratei și negrăitei Tale milostiviri ca și de acum înainte să-mi dăruiești faceri de bine, ca să sporesc în dragostea de Tine și de aproapele meu. Izbăvește-mă de tot răul și necazul. Dăruiește-mi liniște. Și mă învrednicește ca în toate zilele vieții mele totdeauna mulțumire să-Ți aduc și să grăiesc și să cânt cele preabune Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.” ….
Detaliu din „Schimbarea la față a Domnului” – Icoană de Teofan Grecul
… recunosc, neobișnuit lucru, să ilustrez „Plugușorul” cu propria-mi fotografie.
Dar n-am de ales! Semăn cu tata, iar tata nu mai e. Am moștenit multe de la el, dar asemănarea fizică mi-l amintește ori de câte ori mă uit în oglindă sau îmi văd chipul într-o poză. La sfârșitul fiecărui an, tata ne recita chiar el „Plugușorul”! Era, după Crăciun, următoarea masă întinsă, care ne aduna pe toți în jurul ei. Sărbătoream și onomastica fratelui meu, pe care îl chema Vasile, dar nici el nu mai e…
Fotografia e un selfie, făcut ieri, într-un mall. Pentru contrast. Căci așa se observă și mai clar diferența dintre strălucirea falsă a realității și tainica strălucire veșnică, a adevărului!
Așadar:
„Aho, aho, copii și frați, Stați puțin și nu mânați, Lângă boi v-alăturați Și cuvântul mi-ascultați.
Mâine anul se-nnoiește, Plugușorul se pornește Și începe a ura, Pe la case a colinda.
Iarna-i grea, omătu-i mare, Semne bune anul are, Semne bune de belșug Pentru brazda de sub plug.
Plugușor cu patru boi. Ia mai mânați, măi flăcăi! Hăi, hăăăăăăi…
S-a sculat mai an Bădica Traian Și-a-ncălecat Pe-un cal învățat Cu șaua de aur, Cu nume de Graur, Cu frâu de mătasă, Împletit în șase, Cât vita de groasă. El În scări s-a ridicat, Peste câmpuri s-a uitat, Să aleagă-un loc curat De arat și semănat. Și-a pornit într-o joi, Cu un plug cu doisprezece boi, Boi boureni, În coadă codalbeni, În frunte țintăței.
Ia mai mânați, mai, flăcăi! Hăi, hăăăăăi…
Cu luna, cu săptămâna, Își umplu cu aur mâna, Și el vru să vadă De-i dete Dumnezeu roadă. Era-n spic cât vrabia, Era-n bob cât trestia.
Ia mai mânați, măi flăcăi! Hăi, hăăăăăăi…
Traian iute s-a întors Și din grajd alt cal a scos. Un alt cal mai năzdrăvan, Cum îi place lui Traian, Negru ca corbul, Iute ca focul, De nu-l prinde locul. Cu potcoave de argint, Ce dă sporul la fugit. Traian iute-a-ncălecat, La Tinchin a apucat Și oțel a cumpărat, Ca să facă seceri mari, Pentru secerători tari. Și-altele mai mititele, Pentru fete ocheșele Și neveste tinerele.
De urat, am mai ura, Dar mă tem că va-nsera, Pe-aici, pe la dumneavoastră, Departe de casa noastră. Și ne-așteaptă și-alte case, Cu bucate mai gustoase, Cu pâine caldă pufoasă, Cu vinul de viță-aleasă, Cu Cotnar de Drăgășani, La anul și la mulți ani!”
1. Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. 2. La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit. 3. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui. 4. Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti. 5. Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat. 6. Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic. 7. Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.
Voi colinda cu inima mea mergând prin zăpadă, mâna mea în cinci colţuri ca o stea începe cuvinte să vadă.
Braţul meu, o coadă de cometă; umărul şi pieptul meu – cer. Căldura lor secretă luceşte albastru de ger.
Să fiţi liniştiţi, să aveţi parte de linişte albă sub cetina verde împodobită. Ochii mei, două vergele-ntr-o salbă, împodobesc ora, clipită.
Ave vouă bărbaţilor, femeilor, inima mea va salută, ninge deasupra secundelor, orelor, cu zăpadă argintie şi mută.
Ding-dang, numai inima, ding-dang numai ea bate la mesele voastre, în noaptea aceasta e-o singură stea şi-o nenumărare de ceruri albastre. …. Foto: norii, azi…
albastru de... mai departe (2) 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.