azi… de ziua Limbii Române

„A vorbi despre limba în care gîndești, a gîndi – gîndire nu se poate face decît numai într-o limbă – în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decît exprimată în limba română. … Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanță aparte îmi dau seama că ea are! Această observație, această relevație am avut-o abia atunci cînd am învățat o altă limbă.”
„Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atît de proprie, atît de familiară, atît de intimă îmi este limba în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente, odată este patrie de pămîntși de piatră și încă odată este numele patriei de pămînt și de piatră.
Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine viața se trăiește.” – Nichita Stănescu

albastru de... mai departe

… „Limba română este patria mea!”CAM01414 – Nichita Stănescu (astă primăvară, pe 31 martie, la Ploiești)

Vezi articolul original

… prima mea amintire

Casa cu chilii

Tata mă duce în brațe pe scările spre casă. Scări e prea mult spus. Trepte din pietre de râu, cioplite. E noapte. Văd totuși crengile copacilor pe sub care trecem. Îmi sunt cunoscute. Nu ma tem de ele. Îmi place să le vad. Cum se preumblă, una după alta, prinaintea ochilor mei.
Ajunși sus, deși nu-i nicio lumină în casă, iarba e plină de lumini:
– Licurici! îmi spune tata.

… până nicăieri

Sinceritatea sentimentului de iubire poate face la fel de mult rău ca minciuna.
Neînțeleasă, produce efecte adverse.
Și face ca sentimentul de iubire să fie discreditat.
În niciun caz nu trebuie confundată cu minciună inofensivă…

Chiar, mereu m-am întrebat: până unde poate ajunge minciuna inofensivă?
Oooh, până foarte departe, (în) nicăieri…

Desen în pix, coală A4

altă încheiere

albastru de... mai departe (2)

IMG_20180819_182646

pădurea noastră

nu e o pădure

ca toate pădurile

de la câmpie…

*

e o pădure înaltă,

pe care n-o poți străbate decât urcând…

*

pe covorul de frunze veștede,

de fag,

îți trebuie un toiag,

ca să te apere de șerpi…

*

brazilor trebuie să le povestești mereu câte ceva,

ca să te apere

de lupi, de râși, de urși

sau de mistreți…

*

de tine, însă,

dacă te-ncumeți să urci,

nimeni nu te mai poate apăra…

https://gabimihaita.wordpress.com/2017/05/18/casa-cu-chilii-59/

Vezi articolul original

Sf. Fanurie

albastru de... mai departe (2)

14 sf-fanurie1

„A trăit cu sute de ani în urmă pe pământ grecesc. La vârsta de 19 ani a primit moarte mucenicească pentru Hristos cel preaiubit, după o viaţă închinată Lui, plină de fapte minunate. Ajutorul de multe ori nesperat pe care îl oferă oamenilor în nevoi este actual, prompt, venit ca o mângâiere din partea unui prieten bun. Prea puţin cunoscut la noi, însă foarte iubit în Grecia, Sfântul Mucenic Fanurie are grijă de toţi credincioşii de la biserica sa din Protoieria Sector 3 Capitală. Mărturiile lor sunt copleşitoare.”

Întreg articolul la:

http://ziarullumina.ro/marturii-minunate-despre-sfantul-mucenic-fanurie-115088.html

….

Pix, coală A4

Vezi articolul original

… din când în când, Iona

Un fel de rugăciune a inimii!

„Dacă aș avea mijloace, n-aș face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcție grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescărușii mai lași. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea așeza acolo din când în când. Și să zică așa, gândindu-se la mine: ”N-a făcut nimic bun în viața lui decât această bancă de lemn, punându-i de jur împrejur marea.” M-am gândit bine, lucrul acesta l-aș face cu dragă inimă. Ar fi ca un locaș de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.” – „Iona” – Marin Sorescu

….

Foto: Pescăruș la Tomis, iulie 2019