De ziua Mării Negre…

Reclame

Octombrie – Inventar

IMG_20171030_091051

  1. Dicționarul de certitudini, deși „A” i-a aparținut lui septembrie…

2. Câteva gânduri despre timp.

3. Câteva desene din afara timpului.

4. Câteva fotografii ale timpului…

5. Fiindcă octombrie mi-e cea mai dragă lună!

6. Noiembrie, mai puțin…

7. Voi construi o baricadă ca să-i rezist.

8. Blocând toate trecerile ostile…

9. Aaaaaa, uitasem de noua listă!

10. I-o dedic lui noiembrie, morocănosul! (Un noiembriu, doi noiembrii? Nuuuuu!)

11. Poate, morocănoasa! (O noiembrie, două noiembrii! Mmmmm!)

12. Lăsând gluma la o parte, în noiembrie începe să amiroasă a iarnă…

… iar în această ultimă zi de octombrie, două studii după Vermeer:

1

studiu portret dupa vermeer

Administrator – cartier central de blocuri de gheață

image-611

Sunt de câteva zile, aici, la Polul Nord, unde se construiește pentru prima oară în istorie un cartier de blocuri de gheață. Deocamdată, nimic de administrat. Calota de gheață se deplasează lin, câțiva pescăruși surprinși de întuneric țipă melancolic, soarele tocmai a apus – un apus grandios, cum n-am mai văzut până acum – o ieșire din scenă care să atenționeze că va lipsi de pe cer șase luni.

Va străluci pe cerul nopții însă, paradoxal, arzând, nu se știe – nici până în ziua de azi – cum, Steaua Polară.

Până la răsărit, adică, până peste alte șase luni, trag nădejde că se va rezolva și singura problemă care îi ține departe de acest ținut pe toți cei care și-au achiziționat apartamente aici, singura care întârzie finalizarea acestui proiect nemaiîntâlnit, și anume, inventarea unei instalații care să încălzească pereții blocurilor de gheață, fără să-i topească, fiindcă, da, deși noaptea e mai cald decât la Polul Sud, brrrrr, e cumplit de frig!

Dacă vă întrebați de ce ar și-ar dori cineva să locuiască la Polul Nord, într-un ținut atât de impropriu vieții, răspunsul e simplu: pentru liniștea de la capătul lumii…

Dar, aflându-mă de câteva zile aici, mi-am dat seama că liniștea aceasta e foarte înșelătoare. Îți poți auzi în voie gândurile, însă nu le mai poți auzi pe ale celorlalți, fiindcă imensitatea de alb, vizibilă chiar și noaptea, le surdinează. Aici nu poți fi decât singur, chiar aflându-te printre prieteni…

De aceea, cu siguranță, rubricile ziarelor din lumea întreagă vor abunda de anunțuri de schimburi de locuință sau de vânzare a acestor apartamente, pentru sume exorbitante, iar amatorii pentru ținutul de la Polul Nord vor fi din ce în ce mai puțini, căci se va răspândi cu viteză zvonul că, fugind de zgomotul lumii, aici devii, de fapt, prizonier al celui mai înghețat loc din inima ta…

Desen din seria „Lupta cu patimile” – Răcelala inimii – pix, coală A4

Părintele Teofil Părăian

Veșnică pomenire!

Parintele Teofil Paraian

„Știţi ce înseamnă să iubeşti pe cineva? Să-l aduci în tine. Să nu-l laşi departe de tine. Să-l aduci aproape de tine. Să-l îmbrăţişezi. Să-l transferi din afară înlăuntru. Să-l aduci în suflet. Să poţi zice: „Te port în mine, te port în suflet, te port în visuri, te port în braţe”. Şi dacă nu spui lucrul acesta şi dacă nu poţi spune lucrul acesta, să ştii că nu iubeşti. Nu-i iubeşti nici pe cei despre care crezi că-i iubeşti. Nu-i iubeşti pe aceia de care vrei să scapi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i apropii. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i ajuţi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i mângâi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care-i bruschezi. Să luăm aminte la toate lucrurile acestea şi să ştim că iubirea aduce şi durere când nu poţi face ceva pentru omul pe care-l iubeşti.”

https://doxologia.ro/viata-bisericii/cuvant-de-folos/parintele-teofil-paraian-oare-iubesc-destul

….

Portret în pix, coală A4