mâine… Prăznuirea Icoanei Maicii Domnului „Betleemița”

– Rugăciune de mulțumire către Născătoarea de Dumnezeu –
„Preasfântă Fecioară, Preacurată Maică Născătoare de Dumnezeu, Îţi mulţumesc că ne eşti şi nouă Mamă Bună, Iubitoare şi Grabnic Ajutătoare! Îţi mulţumesc pentru toate icoanele Tale făcătoare de minuni şi pentru tot Harul care se revarsă prin ele! Îţi mulţumesc Măicuţă pentru toate comunicările Tale sfinte, pentru sănătate, pentru ajutor, pentru grija Ta de Mamă Iubitoare faţă de noi toţi! Îţi mulţumesc că nu ne laşi pradă celui rău, ci ne aperi şi ne acoperi sub Sfânt Acoperământul Tău! Iartă-mă Măicuţă pentru multele mele păcate şi Te rog ajută-mă să mă pocăiesc pentru toate greşelile mele din această viaţă! Îţi mulţumesc că Te rogi pentru noi şi că duci rugăciunile noastre la Bunul Dumnezeu, ca să ne ajute să trecem din viaţa aceasta la viaţa veşnică! Îţi mulţumesc Măicuţă că Te rogi pentru întoarcerea la credinţă a celor din familia mea, dar şi a celor care-L caută pe Dumnezeu şi încă nu L-au găsit! Îţi mulţumesc Măicuţă pentru grija Ta de Mamă, pentru iubirea Ta sfântă şi pentru tot ajutorul Tău! Şi eu Te iubesc, Te preamăresc şi Îţi mulţumesc pentru toate! Amin!”

….
Schiță în pix, coală A4

azi… Nașterea Preadulcelui Mântuitor să ne fie de folos!

„Ce a făcut Dumnezeu confruntat cu problema intrării în comunicare cu făpturile Sale atunci când a socotit că e momentul să li Se reveleze mai desluşit şi să le deschidă poarta izbăvirii?
A proiectat o soluţie pe care Lustiger o caracterizează drept cum mai neaşteptată şi mai ciudată nici că poate fi (cf. şi cp. J. B. S. Haldane: universul e poate nu numai dincolo de puterea noastră de pricepere ci şi dincolo de puterea noastră de închipuire).
Nu a recurs la formule matematice și nici la O.Z.N.-uri, unde electromagnetice, descărcări de energie ori apariţii ectroplasmice provocate de solicitările celor adunați în jurul unor mese fără cuie. Nu a căutat o „cale”, un „mijloc”, o teleoperaţie oarecare. Nu a lucrat din depărtări, de la distantă, distant cum ar veni.
Spre a înjgheba puntea de legătură, Dumnezeu a făcut un lucru la care nici cu gândul, nici cu raţiunea şi nici cu imaginaţia nu am fi ajuns noi oamenii vreodată:
S-a făcut prunc şi S-a născut din femeie.
Iar mai apoi S-a urcat pe cruce pentru a muri ca un răufăcător.
Era, de fapt, continuă Lustiger (şi întreagă această vorbire niţel preţios ştiinţifică nu se cuvine a scandaliza pentru că este de perfectă bună credinţă şi trădează numai o slăbiciune a unor teologi catolici pentru adoptarea cât mai nereticentă a terminologiei la zi) singura soluţie posibilă, logică şi convingătoare, în ciuda aparentei sale desăvârşite absurdităţi. Oricare alta nu ar fi asigurat o înţelegere deplină, nu ar fi creat o semiotică întru totul limpede pentru om. Ar fi lăsat să subziste o distanţă, luând aminte împrejurarea că ancheta divină (cercetarea in vivo, cât mai neinterferată a vremelniciei) s-ar fi efectuat în temeiul unor informaţii culese din afară iar nu dintr-o experimentare existenţială a „condiţiei umane”, a vieţii limitate de spaţiu şi timp.
Epifania devenind un caz al teoriei comunicaţiilor (capitol al informaticii), se cade a constata că rezolvarea hristică a dificultăţii (id est: întruparea) e mai puţin stranie şi paradoxală decât s-ar zice. Pentru a stabili o legătură cât mai neviciată de factori tulburători şi agenţi deformanţi externi între A şi a, A devine, se face a (Verbum caro factum est). Soluţia aceasta -directă, „economică” şi rapidă de nu şi intempestivă şi, în orice caz, riscantă: totul depindea de consimţământul Fecioarei, A în clipa Bunei Vestiri este (f) a.
Mai are un nume: ea se defineşte şi dragoste.
Într-atâta a iubit Dumnezeu pe om încât pentru a i Se descoperi cât mai nereticent şi mai inteligibil S-a identificat cu el, a luat însăşi firea lui, S-a supus unei intrafigurări: S-a replămădit om.
Chenoza e soluţia cea mai simplă, poate, cea mai sigură (fără îndoială) deoarece este cea mai completă şi mai angajantă, dar nu rămâne mai puţin ingenioasă şi cutremurătoare.
Pentru ca să fie absolut convins de sinceritatea, seriozitatea, totalitatea şi ireversibilitatea soluţiei divine era necesar ca identificarea lui A cu el să nu îngăduie omului nici cea mai infimă doză de suspiciune de joc ori trucaj sau şi de menţinere a unei discontinuităţi, unei posibile linii de repliere, de retragere.
Hristos, de aceea (şi e tocmai ce n-au sesizat monofiziţii[Fantaziaştii, docheţii şi monofiziţii săvârşesc ceea ce Walter Benjamin a numit o eroare semantică. Se mai poate spune că spre a decoda mesajul divin ei întrebuinţează un cifru (resp. o cheie) greşit. Nu-i de mirare că le-a scăpat înţelesul mesajului, că l-au „citit” invers, atribuind divinităţii un joc dublu, de nu chiar un joc, o teatralitate.] se pleacă şi-şi asumă cele două situaţii mai specifice şi mai fidele condiţiei de om.
Născându-Se din femeie şi murind în grele chinuri, înseamnă – şi cuvântul acesta, verbul acesta trebuie luat în accepţiunea sa cea mai precisă, mai semiologică, mai saussuriană – că smerenia şi suferinţa au fost preferate oricăror alte procedee deoarece sunt cele care nu înşeală, care nu pot înşela, care nu permit îndoieli, care certifică identificarea şi sugrumă în faşă orice bănuială.
Secretul epifaniei hristice (unde sângele e preţul, unde plata, aşadar, se dovedeşte cu un zapis ce nu poate fi măsluit ori eludat) este desigur chenoza – secretul tehnic.
Dar taina lucrării – secretul emoţional – ţine de alt domeniu; de al duhului şi inefabilului: e dragostea.
Numai dragostea poate explica, fundamenta şi justifica drumul ales de epifania hristică: nu Mă apropiu de om, nu-l ascult cu atenţie, cu bunăvoinţă, cu solicitudiije, nu Mă asemăn lui, nu iau aparenţă de om, ci Mă fac om.
Devin rob şi Eu.
Mă ferec în lanţuri şi Eu îl vindec pe lepros prin atinegere. Mă substitui.
Aşa se confirmă, se clarifică, se întăresc din belşug spusele Sfântului Apostol Pavel (I Cor. 13), cum că dintre toate câte sunt cea mai mare şi mai trainică este dragostea.
Și de ce, la sfârşit, după dispariţia nădejdii şi a credinţei, va rămâne doar ea?
Pentru că nesemnificanţii, inutilii, pier ca fumul, se topesc ca ceara în faţa focului.
Pentru că nu mai este nevoie, atunci, de semne comune, de un limbaj, pentru că s-a intrat în faza comunicării directe – fără oglinzi, fără ghicitură, fără coduri, fără posibile de nu şi inevitabile erori de transmisie – la nivel de semnificat.
Cosmosul acum inundat (potrivit teoriei lui Ştefan Lupaşcu), exclusiv de fotoni, se află curăţit de semne.
Iar semnificatul, tâlcul întregii acţiuni (sau tragedii), de la iesle la Cruce, de la Viflaim la Golgota, îl rezumă numai cuvântul acesta de dragoste, mai tainic, mai fascinant, mai intraductibil (simţămintelor noastre păcătoase, cugetului nostru corupt, imaginaţiei noastre mărginite) decât oricare altul.” – Pr. Nicolae Steinhardt, din „Dăruind vei dobândi”
….
Domnul Iisus, Prunc – Fragment din schița după icoana Maicii Domnului „Betleemița”
Pix, coală A4

mâine… Nașterea Domnului, cu Bucurie!

 „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Îngerul le-a zis păstorilor: „Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul” (Luca 2, 10).

Cum vor cânta îngerii în noaptea aceasta, albastră și dalbă?

Cum se vor închina, Pruncului și Maicii Preacurat Albă?

Cu o cântare străfulgerată de stea!

Cu Dumnezeu cântând împreună cu ea!

….

Pix, coală A4

Bună dimineața la Mos Ajun!

Noi împodobim bradul în seara de Ajun,
de Sf. Muceniță Eugenia,

la cina mâncăm „Scutecele Domnului”,

pregătite de mama,
pe care o cheamă ca pe muceniță,

foi de aluat, însiropate din abundență cu suc aromat și esențe dulci,
și nucă…

de post.

Și ascultăm colindele „Madrigalului”,
pe care le-am ascultat prima oară clandestin,
înainte de ’90,

într-un Ajun de Crăciun de neuitat,

Tot atunci am convenit
că sunt cele mai frumoase din lume…

Povestea celui de al patrulea Crai de la Rasarit…

BY ANOMISMI44 ON DECEMBER 22, 2013

domnul-iisus-hristos1

Domnul Iisus Hristos – desen de Gabriela Mihaita David

O istorie veche ne spune că de la Răsărit a mai plecat un crai (în afară de cei trei) să-L afle pe Hristos…  Artaban îl chema pe acest al patrulea crai şi a plecat şi el cu aur mult să-L afle pe Pruncul Iisus. Dar, în calea lui, a întâlnit oameni flămânzi, necăjiţi, săraci, bolnavi şi, făcându-i-se milă de ei, le-a tot dat din aur până când, apropiindu-se de Vifleem, s-a trezit că nu mai are nimic. Şi s-a întristat foarte Artaban, dar, în somn, i s-a arătat Iisus şi i-a zis: „Nu te întrista, Artabane, căci, amin zic ţie, tu M-ai aflat cu adevărat pe Mine!”

Se apropie Crăciunul! Vrei să-L afli şi tu, cititorule, pe Pruncul Iisus şi să I te închini Lui? Vrei să prăznuieşti cu adevărat Naşterea Domnului? Intră atunci cu ajutor în casa celui sărac, necăjit, bolnav, căci El a zis: „Orice aţi făcut unuia dintre aceşti mai mici, Mie Mi-aţi făcut

Părintele Iosif Trifa – Tâlcuirea Evangheliilor duminicilor de peste an

Cu mare drag, Anomismiei! Crăciun binecuvântat!

https://anomismia.wordpress.com/2013/12/22/povestea-celui-de-al-patrulea-crai-de-la-rasarit/

mâine… Sf. Muceniță Eugenia (Ajunul Crăciunului)

Sfânta Cuvioasa Muceniță Eugenia s-a născut la Roma, în anul 183, din părinţi păgâni, Filip şi Claudia, de neam ales. La porunca împăratului Comod (180-192) tatăl Sfintei a primit înalta dregătorie de cârmuitor al cetăţii Alexandria Ciliciei, unde a plecat împreună cu soţia, cu cei doi fii şi cu fiica lor, Eugenia.

Pe când erau acolo, Eugenia, în vârstă de 16 ani, a citit Epistolele Sfântului Apostol Pavel şi, auzind astfel de învăţătura Evangheliei lui Hristos şi fiind doritoare de viaţă desăvârşită, şi-a părăsit pe ascuns casa părintească, s-a îmbrăcat bărbăteşte şi a luat cu ea două slugi de încredere. S-au dus la episcopul Elen al Ciliciei şi au primit de la el Sfântul Botez.

Apoi Eugenia şi-a tuns părul capului, s-a numit Eugeniu şi s-a dus la o mănăstire de bărbaţi, că încă din vremea aceea, în afara cetăţilor, se întemeiaseră obşti de credincioşi care doreau să păzească poruncile Evangheliei şi să slujească Domnului ziua şi noaptea în rugăciuni şi nevoinţe.”

Întreg articolul la:

….

Schiță în pix, coală A4