mâine… Începutul Anului Nou Bisericesc

Athos 10

„Spre deosebire de anul civil, care începe la 1 ianuarie, anul bisericesc începe la 1 septembrie, pentru că, după tradiția moștenită din Legea Veche, în această zi s-a început creația lumii și, tot în această zi, Și-ar fi început Mântuitorul activitatea Sa publică. Începutul Anului Nou bisericesc a fost instituit de către Sfinții Părinți la Sinodul I de la Niceea, când s-a rânduit să se sărbătorească data de 1 septembrie ca un început al mântuirii creștinilor, în amintirea intrării lui Hristos în mijlocul adunării evreilor vestind tuturor anul bineplăcut Domnului.”

Întreg articolul la:

http://basilica.ro/1-septembrie-inceputul-anului-nou-bisericesc-2016/

….

Desen în pix pentru cartea „Cuviosul Iosif Isihastul – Mărturii ale experienței monahale” – Ed. Evanghelismos – 2016 și Schitul Lacu – Chilia Buna Vestire – 2017 – Ed. Egumenița

….

poimâine… Pr. Serafim Rose

2. Parintele Serafim Rose.

„Astazi, 2 septembrie, s-a implinit un sfert de veac de cand s-a mutat la lacasurile vesnice unul dintre cei mai mari si mai importanti Sfinti ai ultimelor vremuri, Cuviosul Seraphim Rose, un Sfant ajuns la masurile cele mai inalte ale vietuirii si ale intelepciunii filocalice… Dar unde? Nu in vreo lavra de mare Traditie, nu intr-un spatiu incarcat de duhul ortodoxiei, ci chiar in pustiul spiritual al Americii! Si cand? Tocmai spre sfarsitul secolului XX!”

Întreg articolul la:

http://www.cuvantul-ortodox.ro/parintele-seraphim-rose-2-sept-cautatorul-adevarului-pana-la-capat-si-cu-orice-pret/

….

Portret în pix, coală A4

 

Reclame

Așezarea în raclă a cinstitului brâu al Maicii Domnului

Acoperamantul Maicii Domnului

„În această zi pomenim punerea în sfânta raclă a cinstitului brâu al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Încă din vechime, creştinii au arătat evlavie pentru lucrurile care au aparţinut Mântuitorului, Maicii Domnului sau sfinţilor. Multe dintre acestea au fost păstrate cu sfinţenie, fiind aşezate în locuri de cinste, iar uneori s-au ridicat biserici pentru păstrarea şi cinstirea lor. Aşa s-a întâmplat cu veşmântul Maicii Domnului, cu cinstitul ei Omofor, cu brâul Maicii Domnului, cu moaştele a sute şi mii de sfinţi mucenici care ne aduc aminte de cei care au mărturisit de-a lungul vremurilor credinţa în Iisus Hristos Domnul nostru. Brâul Maicii Domnului a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol şi a fost aşezat într-o raclă de aur, în biserica închinată Născătoarei de Dumnezeu, numită Chalcopratia şi zidită de împăratul Teodosie al II-lea cel Tânăr (408-450). După mulţi ani, fiind bolnavă Zoe, soţia împăratului Leon al VI-lea Înţeleptul (886-912), a visat că se va vindeca dacă se va aşeza peste ea brâul Maicii Domnului. După vindecarea miraculoasă a împărătesei, toţi creştinii au preamărit cu bucurie pe Hristos şi pe Preacurata Lui Maică, iar în amintirea evenimentului s-a rânduit şi sărbătoarea de astăzi.”

Întreg articolul la:

http://ziarullumina.ro/asezarea-cinstitului-brau-al-maicii-domnului-in-racla-136676.html

….

Pix, coală A4

2018 – Slănic-Moldova, acasă…

… de unde n-aș mai pleca niciodată…
*
În spatele meu e poarta casei. Și vechiul urcuș, ca în prima mea amintire, ( https://gabimihaita.wordpress.com/2017/01/28/casa-cu-chilii-11-2/ ) refăcut de tata, piatră cu piatră.                                                                                                                                                                        Ca să ajungem din parc până aici, urcăm – și tot urcăm! – vreo șapte etaje (șapte, opt, nouă (!) dacă o luăm pieptiș, deși putem alege pantele mai line, pe la Vila „Rica” sau, și mai bine, prin spatele hotelului „Perla”).
Eiii, și de aici, de cum am intrat în curte, mai avem de urcat doar vreo patru etaje și gata, am ajuns!
Credeți că v-am spus toate acestea ca să mă plâng? Nici pomeneală! Urcăm și coborâm de patru-cinci ori pe zi și totuși nu obosim, nu facem febră musculară, nici nu ne sperie gândul de întoarcere la deal! Am spus „etaje”, dar etajele acestea, cu trepte de verdeață și piatră de râu, ne încântă de fiecare dată și ne încarcă zilnic cu porția ideală de energie! Și nu-i de mirare! Aerul de la Slănic-Moldova, spun medicii, reglează tiroida! Reglează bătăile inimii! Reglează sufletul! Aerul și urcușul, spun eu, fiindcă mai toate vilele din stațiune sunt construite pe locuri înalte!
Din spatele casei, prin pădure, se mai poate urca încă până în vârful Pufu, dar puțini se încumetă, fiindcă urșii, râșii, mistreții și alte animale sălbatice coboară până la noi nestingherite! Gard – care să despartă pădurea de casă – nu-i! Ar fi inutil, căci mistreții l-ar dărâma! Semn că pădurea nu poate fi îngrădită!
(Avem totuși câțiva metri de gard, în dreptul râpei, ca să nu cadă în ea musafirii!)
Până la gard vin vulpile, chiar în curte, ele sunt cele mai îndrăznețe, mănâncă din aceeași strachină cu pisicile, iar pisicile de aici sunt aproape la fel de mari ca râșii, și se îndeltnicesc cu vânătoarea șerpilor de casă! Neveninoși! Slavă Cerului, vipere nu avem! Râșii sunt, de departe, cei mai periculoși, căci pândesc dintre crengile copacilor și sar la gît! Urșii, dimpotrivă, deși caută și ei de mâncare, se mulțumesc cu zmeura de care-i plină pădurea și, din când în când, cu mămăliga pe care le-o oferim noi…                                                                                                                                                                                                               (Am moștenit cu toții, din generație în generație, instinctul de a cunoaște pădurea aceasta, cât se poate de simplu: dacă o cât de mică teamă ne împiedică să urcăm printre copaci, înseamnă că un animal sălbatic se află prin preajmă, de cele mai multe ori, urs sau râs. Dacă nu, e clar, nu-i niciun pericol! Așa se face că sunt zile în care pădurea parcă ne șoptește: „Stați pe loc, nu înaintați!” și altele în care ne îmbie cu brațele deschise!)
Mai toată noaptea, din toate părțile, latră câini, care mai mult urlă decât latră, deși lupii vin destul de rar pe-aici. Sunt, de fapt, corcituri de câine cu lup, ai căror pui sunt foarte căutați de vânători, pentru calitățile lor de super-câini de vânătoare!
N-aș vrea să mă înțelegeți greșit: lătratul câinilor, noaptea, e sunetul de fond cel mai liniștitor, și încă un semn că pădurea e păzită!
Ar mai fi cerbii, dar pe aceștia nu i-am văzut niciodată, i-am auzit doar boncănind, câteodată, toamna!
Atât despre animalele sălbatice…
Mai sunt puzderie de păsări, roiuri de libelule diafane și licurici strălucitori.

Sf. Alexandru

18-sf-alexandru-30-august

Sfântul Alexandru, arhiepiscopul Constantinopolului

De origine modestă și lipsit de știința cărților, dar prin virtuțile și harismele sale apostolice, sfântul Alexandru s-a aflat demn să-l slujească pe sfântul Mitrofan (cf. 4 iunie), Arhiepiscop al Bizanțului, în calitate de preot al episcopului, iar mai târziu (314) ca episcop ajutător. După victoria sfântului Constantin asupra lui Licinius, împaratul a organizat o întâlnire oratorică intre Alexandru și ritorii păgâni din Bizanț, care s-au văzut înfrânți nu de discursul sfântului, ci de o minune ce a savârșit-o. Cum sfântul arhiepiscop Mitrofan era prea bolnav și prea batrân ca să mai poată participa la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (anul 325), l-a trimis pe Alexandru sa prezideze în locul lui. După închiderea lucrărilor Sinodului, împaratul Constantin a cerut la toți Purtătorii-de-Dumnezeu Părinți ce au strălucit în timpul lucrărilor să vină la Constantinopol (oraș pe care tocmai și l-a ales drept cetate imperială) ca să-l binecuvânteze. Un înger al Domnului i-a apărut în acele zile Sfântului Mitrofan, descoperindu-i că avea să-și încredințeze Domnului sufletul său în zece zile, și ca să-l lase pe fericitul Alexandru arhiepiscop în locul lui. Părintii episcopi care se aflau la Constantinopol în acele zile s-au bucurat de această veste și, după ce au slujit slujba de înmormântare a Sfântului Mitrofan l-au înscăunat în mod solemn pe sfântul Alexandru ca prim Episcop al noii capitale a Imperiului. În urma Sinodului de la Nicea, Sfântul Alexandru, care avea deja aproape 70 de ani, a continuat să apere Credința Ortodoxă în fața intrigilor lui Arie și a acoliților săi. Unii au spus chiar că sfântul Alexandru ar fi făcut mai multe călătorii apostolice în Tracia, Macedonia, Tesalia și în insulele grecești pentru a predica credința Sinodului ortodox de la Niceea.”

Întreg articolul la:

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august30.htm

….

Pix, coală A4

Sf. Ioan Botezătorul

16 sf-arsenie-boca-sf-ioan-botezatorul-copy

“Deși înzestrați cu darurile Botezului, totuși n-am scăpat de războiul momelilor. Momeala nefiind păcat, e permisă de Dumnezeu să cerce cumpăna libertății noastre. (…) Sfântul Marcu Ascetul ne lămurește: Hristos prin cruce și prin Harul Botezului ‘slobozindu-ne de orice silă, n-a împiedicat aruncarea gândurilor în inimă. Aceasta pentru ca unele din ele, fiind urâte de noi, îndată să fie șterse; altele, fiind iubite, în măsura în care sunt iubite să și rămână; și astfel să se arate și harul lui Dumnezeu și voia omului, ce anume iubește: ostenelile din pricina Harului, sau gândurile din pricina plăcerii’. Aici stă pricina pentru care noi, deși botezați, totuși mai avem trebuință și de al doilea Botez, al pocăinței, întrucât nu suntem ca îngerii neschimbabili.” – Pr. Arsenie Boca

Întreg articolul la:

https://anomismia.wordpress.com/tag/parintele-arsenie-boca-sf-ioan-botezatorul/

….

Schiță după fresca de la Biserica Drăgănescu – Sf. Ioan Botezătorul, pictată de Pr. Arsenie Boca – Pix, coală A4

Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul

sfantul-ioan-botezatorul1

„Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul este sărbătorită de către Biserica Ortodoxă în fiecare an, la data de 29 august. Acesta s-a născut în cetatea Orini, fiu al Elisabetei și al preotului Zaharia. I-a fost atribuit supranumele de „Înaintemergătorul” datorită faptului că a anunțat venirea lui Hristos.”

Întreg articolul la:

http://calendarulortodox.ro/sarbatori/taierea-capului-sfantului-ioan-botezatorul/

….

Pix, coală A4

Cuviosul Iosif Isihastul – Veșnică pomenire!

„Știm din mărturiile ucenicilor faptul că Gheron Iosif Isihastul s-a mutat la Ceruri în data de 15 august 1959, în ziua de prăznuire a Adormirii Maicii Domnului. Însă această dată corespunde datei de 28 august pe calendarul nou.  De aceea, cei ce țin calendarul nou, cum sunt cei din România (cu care, de altfel, Sfântul Munte se află în comuniune liturgică), îl pot pomeni pe Gheron Iosif la această dată, 28 august.”

Întreg articolul la:

https://sfantulmunteathos.wordpress.com/2016/08/30/precizari-legate-de-data-de-pomenire-a-lui-gheron-iosif-isihastul/

albastru de... mai departe (2)

15 august - Cuv. Iosif Isihastul - Copy„Într-o seară, am văzut în somn cum treceam pe lângă nişte palate. De îndată nişte căpitani din straja palatului m-au luat şi m-au dus în palat. Nu înţelegeam pricina, şi mă împotriveam. Dar aceia mi-au spus cu bunătate să nu mă tem, ci să merg, că aceasta e voia împăratului. Am ajuns într-un palat foarte frumos şi nespus de strălucit. Acolo m-au îmbrăcat cu un veşmânt alb şi foarte scump, şi mi-au spus: «De-acum înainte, aici vei sluji!». Şi m-au dus să mă închin împăratului... M-am trezit de îndată. Atât de mult se întipăriseră în mine cele văzute şi auzite, încât nu mai puteam să fac sau să gândesc nimic altceva. Auzeam mereu în lăuntrul meu acea poruncă, rostindu-se necontenit: «De-acum înainte, aici vei sluji!». Toată starea mea lăuntrică şi dinafară s-a schimbat. Nu mă mai preocupa nimic din cele ce se afiau pe pământ. Nu mă mai…

Vezi articolul original 44 de cuvinte mai mult