Domnul Iisus Hristos

Psalmul 149 – Din recunoștință și mulțumire lui Dumnezeu pentru multele Sale bunătăți și pentru prea plinul dragostei Sale, ce nu cunoaște limita și îngăduința cu noi.

Aliluia

1. Cântați Domnului cântare nouă; lauda Lui în adunarea celor cuvioși.

2. Să se veselească Israel de Cel ce l‑a făcut pe el și fiii Sionului să se bucure de Împăratul lor.

3. Să laude numele Lui în horă; în timpane și în psaltire să‑I cânte Lui.

4. Că iubește Domnul poporul Său și va învăța pe cei blânzi și‑i va izbăvi.

5. Se vor lăuda cuvioșii întru slavă și se vor bucura în așternuturile lor.

6. Laudele Domnului în gura lor și săbii cu două tăișuri în mâinile lor,

7. Ca să se răzbune pe neamuri și să pedepsească pe popoare,

8. Ca să lege pe împărații lor în obezi și pe cei slăviți ai lor în cătușe de fier,

9. Ca să facă între dânșii judecată scrisă. Slava aceasta este a tuturor cuvioșilor Săi.

https://www.ganduridinierusalim.com/psalm-puternic-de-multumire-catre-dumnezeu-pentru-tot-ce-ne-daruieste-in-fiecare-zi/

….

Domnul Iisus Hristos – Pix, coală A4

mâine… Vindecarea celor zece leproși

~ Icoană de Elena Murariu ~

„Aşadar, zece de astfel leproşi, care trăiau izolaţi şi deznădăjduiţi, când L-au văzut de departe pe Hristos trecând pe drumul public şi mergând într-un sat, imediat, toţi împreună au început să strige şi să-I ceară ajutor. Strigau: „Iisuse, Învăţătorule, miluieşte-ne!” (Luca 17, 13). Strigau aceste cuvinte cu credinţă. Credeau că Hristos, aşa cum a vindecat mii de bolnavi, care pătimeau de diferite boli, doar El ar putea să-i facă şi pe ei bine. Şi Hristos i-a făcut bine doar prin cuvântul Său cel atotputernic. Într-o secundă, trupul lor s-a curăţat. N-a rămas asupra lor niciun semn al groaznicei boli. O, Hristoase, cât de mare este puterea Ta!

Preoţii, care în acea vreme se îngrijeau şi de supravegherea medicală a leproşilor, au certificat că cei zece leproşi erau de-acum sănătoşi şi puteau să comunice liberi cu restul lumii. Şi iată-i. Plini de bucurie aleargă la casele lor, ca să-i vadă pe ai lor. Dar, în braţele femeilor şi copiilor lor, Hristos a fost uitat. Doar unul singur, pe care-l dispreţuiau, pentru că nu-l considerau iudeu autentic, ci fals, un samarinean, acesta, înainte de a se duce acasă, a considerat de datoria lui să meargă mai întâi la Hristos şi să-I mulţumească. A venit, deci, la Hristos, a căzut la picioarele Lui şi cu lacrimi în ochi I-a mulţumit Binefăcătorului său. Şi atunci Hristos a spus: „Nu s-au curăţit de lepră toţi zece? Unde sunt ceilalţi nouă? Doar unul a venit să-I mulţumească şi să-L slăvească pe Dumnezeu? Şi acesta nu este iudeu, ci samarinean”.”

Articol la: