Dicționar de certitudini -A-

  • „A” de la „alinare”

Cuvintele n-au față nevăzută,

ca luna-nșelătoare!

Nici umbră n-au cuvintele,

doar valuri albe, pe nisip…

 

Alinare, tu,

cuvânt mai alb decât albirea,

știi că-mi ești certitudine

ce-mi albește pletele,

în acest anotimp?

 

Alinare, tu,

îndeletnicire de a mângâia sufletele,

a cuvintelor ce n-au față ascunsă…

 

Reclame

mâine… Acoperământul Maicii Domnului

14457356_1046242385497212_9043202220954796158_n

Condac 1:

Împărătesei celei alese mai înainte de veci, împărătesei celei mai înalte decât toată făptura cerului și a pământului, care a venit oarecând la rugăciune în biserica cea din Vlaherne și se ruga pentru cei din întuneric, acesteia și noi, cu credință și cu umilință, îi serbăm Acoperământul ei cel luminos. Iar tu, ca ceea ce ai putere nebiruită, izbăvește-ne pe noi din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!

Icos 1:

Mulțimea arhanghelilor și a îngerilor, cu Înaintemergătorul, cu Teologul și cu Soborul tuturor sfinților, împreună cu tine, Împărăteasa lor, stând în biserica din Vlaherne și ascultând rugăciunile tale pentru toată lumea, cu bucurie cântă ție:
Bucură-te, bunăvoința Tatălui celui mai înainte de veci,
Bucură-te, încăpere preacurată a lui Dumnezeu, a Fiului cel fără de ani,
Bucură-te, locuință umbrită de puterea Duhului Sfânt,
Bucură-te, mirare neîncetată a cetelor îngerești,
Bucură-te, spaima cea grozavă a puterilor celor întunecate ale iadului,
Bucură-te, ceea ce ești întâmpinată în văzduh de Heruvimii cei cu ochi mulți,
Bucură-te, cea ale cărei laude le cântă Serafimii cei cu câte șase aripi,
Bucură-te, preabunule Acoperământ, căruia cu credință ne închinăm și noi, neamul creștinesc,
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!

Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului:

https://doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfantului-acoperamant-al-maicii-domnului

Desen în pix, coală A4

Septembrie – inventar

CAM08359

1. Mi-am găsit încă un loc, dinapoia ferestrelor înnobilate de toamnă…

2. Nu știu unde se află și nici cum ajung la el…

3. „Spațiu virtual!”

4. Degeaba! Explicațiile tehnice nu-mi sunt de folos. Dar mulțumesc wordpress-ului!

5. M-au urmat, ca și prima dată, aceeași prieteni.

6. N-a fost nevoie să-i invit…

7. Am postat niște amintiri, dintr-un trecut nu foarte îndepărtat, dar atât de „de departe”!

8. Câteva desene, evident, în pix – de la pix vine denumirea blogului; spun asta ca să preîntâmpin iar, alte păreri, care mai de care mai fanteziste –  câteva poze făcute cu telefonul mobil, câteva povești…

9. Dintre care, una, nepovestită încă, despre un prinț îndrăgostit de căprioara pe care tocmai o vâna, exact în momentul în care aceasta se transforma în prințesă. Cam tot atunci, prințul a interzis vânătoarea de căprioare în regatul său…

… și m-a întrebat, deunăzi, aparent, fără nicio legătură, cât de albastră poate să fie o planetă ca să te îndrăgostești de ea.

10. „Tot atât de albastră, pe cât e de verde planeta ta!…”

11. S-ar putea să fug într-un loc cu ferestre deschise! Ferestre reale…

12. Cu aer proaspăt, ventilat de îngeri!

13. Tot într-un ținut temperat, căci fără toamne, aș suferi de dor…

Relatarea unei înfrângeri

Mi-e greu să recunosc că sunt învins, dar sunt învins.

Am fost trădat.

În încercarea de a mă apăra, mă aliasem cu o împărăție vecină, crezând că-mi este prietenă.

De-abia târziu, când toate bătăliile fuseseră pierdute, mi-am dat seama că ajutorul pe care contam fusese o iluzie: gândurile mele cele mai tainice erau comunicate imediat invadatorilor mei, cele mai tăinuite secrete ale mele erau trâmbițate în piața publică a împărăției, printre saltimbanci și precupeți și ajungeau cât ai clipi la urechile atacatorilor mei.

Motivul acestui război a fost întreruperea relațiilor diplomatice cu împărățiile ale căror conducători nu pun preț pe cuvântul dat, în care supușii vorbesc doar ca să se afle în treabă, fiind dispuși oricând să susțină contrariul a ceea ce tocmai ce au spus, doar de dragul de a se auzi vorbind, sau, și mai rău, din simplă cochetărie sau, și mai rău decât rău, din prostie.

N-am avut încotro și m-am exilat.  Nu mi-am părăsit împărăția, așa cum s-ar putea crede, împărăția mea fiind chiar eu, m-am refugiat într-un colț cât mai îndepărtat din mine…