Îngerul de la Mormântul Domnului

„Învierea lui Hristos este cel mai important lucru petrecut în istoria umanității. Ea este biruința vieții asupra morții și cea mai mare bucurie pe care a primit-o omul ca dar de la Dumnezeu după căderea protopărinților noștri Adam și Eva. Realitatea Învierii este afirmată de îngerul care vestește femeilor mironosițe venite la mormânt că Mântuitorul nostru Iisus Hristos a înviat. Îngerul, după cum ne relatează Sfântul Evanghelist Matei în capitolul XXVIII, 2-4, a coborât din cer, arătând mormântul gol și mărturisind femeilor mironosițe: „Nu vă temeți, că știu că pe Iisus cel Răstignit Îl căutați. Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniți de vedeți locul unde a zăcut. (Matei XXVIII, 5).”

Întreg articolul la:


https://basilica.ro/martorii-invierii-domnului/

….

Schiță după fresca de la Mânăstirea Mileseva – Serbia – Pix, coală A4

Sf. Ignatie Briancianinov

albastru de... mai departe (2)

30. 04 -Sf. Ignatie Briancianinov

„Acest mare dascăl al rugăciunii lui Iisus s-a născut în anul 1807, dintr-o familie de nobili ruși, în provincia Vologda. Din botez s-a numit Dimitrie. De mic se arăta foarte înțelept și evlavios, iubind mai ales liniștea, rugăciunea, slujbele Bisericii și citirea cărților sfinte.

Dotat cu o inteligență de excepție, tânărul Dimitrie este remarcat în scurtă vreme de marele duce Nicolae, viitorul țar, și este luat sub protecția acestuia. Totuși, succesul său în cercurile înalte ale societății nu îi dădea împlinire sufletească. Mângâierea sa o găsea doar în slujbele Bisericii și în scrierile Sfinților Părinți, în care afla îndrumări sigure spre mântuire. În cele din urmă, demisionând din funcția de ofițer în armata țarului, părăsește lumea și în anul 1827 intră împreună cu un prieten în nevoințâ monahală la Mănăstirea Sfântul Alexandru Svirski, sub povățuirea Sfântului Leonid, viitorul stareț de la Optina. La început a făcut ascultare la bucătărie, sub…

Vezi articolul original 42 de cuvinte mai mult

mâine… Drumul către Emaus

„Amintiți-vă de cei doi Apostoli, Luca și Cleopa care mergeau la Emaus. Vine, Ce credeau ei că este un străin, Carele îi întreabă: Ce mergeți așa de întristați și ce vorbiți între voi așa de întristați? Și încep sa Ii spună… Și îmi permit eu, dacă îmi iertați lucrul acesta, să parafrazez ce înțeleg că se ascundea sub cuvintele Apostolilor. Tu singur ești străin în Ierusalim și nu știi ce s-a întâmplat, ce lucruri s-au întâmplat aici? Zice Străinul: ce lucruri? Pesemne… habar nu avea. Și atunci încep ei să povestească și zic: păi era Iisus, Acest prooroc puternic în cuvânt, dar și în faptă.

……..

Înțelegeți care era deznădejdea lor cea de pe urmă? O contradicție, un nonsens, dincolo de care nu mai poate gândi omul. Și începe Străinul să le vorbească și să le tălmăcească în alți termeni proorociile despre Hristos. Și se îndulceau inimile lor de ardeau de dragoste inimile lor. Și ajung acolo unde trebuiau să ajungă și când să dea să intre în casa, Străinul pleacă mai departe. Și ei Il țin cu ei pe Străinul ăsta, că tare Il iubeau. Și vine Străinul cu ei în casă. Și Străinul ia o bucată de pâine și o frânge. Și recunosc Cine era Străinul. Singurul care nu știa ce s-a întâmplat în Ierusalim era Mesia, era Hristos, era Iisus, dascălul lor, Înviat din morți, cum spuseseră femeile dimineață și lor li se părea că erau aiureli.

Și iată că atunci când Dumnezeu a fost, în orice caz, făcut praf, biruit, biruința asupra lui Dumnezeu era biruința lui Dumnezeu. nu asupra câtorva vrăjmași pe pământ, ci asupra înseși morții, care a bântuit de la Adam și pana atunci”. – Părintele Rafail Noica, extras din conferința “Filocalia – întrupare și premise eshatologice”. Alba-Iulia, 2002

Întreg articolul la:

mâine… Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință

„Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință, este prăznuit în fiecare an pe data de 23 aprilie. În această zi, peste un milion de români își sărbătoresc onomastica. Cu toate acestea, creştinii ortodocşi care au consultat calendarul pe anul 2019 au observat că Sfântul Mare Mucenic Gheorghe va fi sărbătorit pe 29 aprilie.

Motivul acestei schimbări îl găsim în Tipicul cel Mare al Sfântului Sava, cartea care prezintă regulile referitoare la desfăşurarea cultului divin pentru fiecare zi din an. Răsfoind paginile Tipicului, ajungem la capitolul 45, unde ne este prezentată rânduiala de slujbă a sfinților prăznuiți în Săptămâna Mare și unde citim că, „dacă se va întâmpla hramul unui sfânt sau al unei sfinte în Lunea, Marțea, Miercurea sau Joia cea Mare, atunci cântăm toată slujba seara şi dimineaţa, în Duminica Floriilor”. Înțelegem, astfel, că hramul oricărui sfânt, fiind un moment de bucurie duhovnicească, nu se integrează în specificul Săptămânii Sfintelor Pătimiri, care este o perioadă de post aspru, de meditație și intensă pregătire și primenire sufletească pentru sărbătoarea Învierii Domnului.”

Întreg articolul la:

https://doxologia.ro/documentar/de-ce-nu-il-mai-sarbatorim-pe-sfantul-gheorghe-23-aprilie

….

Pix, coală A4

Hristos a Înviat! Bucurie!

Ev. Ioan 1, 1-17

„La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o. Fost-a un om trimis de la Dumnezeu, iar numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi sa creadă prin el. Nu era el Lumina, ci ca să mărturisească despre Lumină. Cuvântul era Lumina cea adevărată, Care luminează pe tot omul care vine în lume. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut, întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, Care nu din sânge, nici din dorinţă trupească, nici din dorinţă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era. Şi din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi har peste har. Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.”

….

Domnul Iisus Hristos – Schiță după icoana Sf. Cuv. Andrei Rubliov – Pix, coală A4