….
azi… roz-pal
Lună: martie 2019
azi… Nichita Stănescu
„… și o să rămână din mine doar o mirare visătoare…”
Pix, coală A4
azi… Nichita Stănescu
azi… Duminica Sfintei Cruci
„Pe Cruce, Răscumpărătorul lumii este sfâşiat pentru păcatele noastre… Această Neasemuită Jertfă şi nemărginită milostivire pune în umbră toate necazurile noastre, oricât de multe ar fi ele, oricât de grele ar fi ele.
Doar pătrunzându-vă de aceste gânduri şi simţăminte, privind la Crucea lui Hristos, veţi primi singura mângâiere adevărată. Nu sunt alte mângâieri asemenea ei – şi la ce ne-ar face trebuinţă ele dacă ne este dată Crucea, pe care putem nu numai s-o privim, ci şi s-o sărutăm?! Şi oare nu ne adăpăm cu nesfârşită nădejde şi putere din acest izvor? Plină de mângâiere sunt şi Dumnezeieştile Scripturi, care istorisesc pătimirea pe Cruce a lui Hristos.”
Întreg articolul la:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/duminica-sfintei-cruci-duminica-mangaierii/
….
Desen pentru cartea „Cuviosul Iosif Isihastul – Mărturii ale experienței monahale” – Ed. „Evanghelismos”
Pr. Nicolae Steinhardt
„Mai ameţitoare vorbe nu s-au rostit niciodată, afară de: Cred, Doamne, ajută necredinţei mele. Despre care îmi spun că dacă din toată Biblia n-ar rămâne decât ele, ar fi de ajuns pentru a dovedi esenţa divină a creştinismului.” – Pr. Nicolae Steinhardt – „Jurnalul Fericirii”
….
Pix, coală A4
Casa cu chilii (47)
De ziua mea
… nu mi-am petrecut nicio zi de naștere la Slănic-Moldova, dar aș fi vrut să-mi petrec la Slănic-Moldova nașterea. M-am născut la Onești, fiindcă acolo se afla, de fapt, maternitatea, dar și aceea, doar o baracă nepregătită pentru nașteri premature, așa că, m-au îmbarcat într-o mașină de salvare și m-au trimis la Târgu-Ocna, unde tocmai se înființase o secție pentru prematuri. Dacă scriu azi, înseamnă ca s-a putut. Direcția era și ea clară: înapoi, spre Slănic!… Dar, atât de încurcate sunt căile Domnului! Și atât de mult ne îndepărtăm de calea iubirii!
Nu știu unde sunt cele două luni pe care nu le-am mai petrecut în pântecele mamei mele. Nimeni n-a știut să-mi spună. Știu însă că le voi recupera ceva mai târziu, acasă, la Slănicul Moldovei. Și al meu…
azi… Sf. Ioan Scărarul
Casa cu chilii (46)
ȘAH –
… chiar și așa, întorcând tabla și preluându-mi jocul dintr-o poziție neavantajoasă, tata tot mă bătea la șah. Întâi de toate, pentru că, dincolo de jocul de șah, mă pierdeam în amănunte… Mirosul lemnului lăcuit al tablei, luciul ei de oglindă abisală, netezimea plăcută la pipăit a pieselor, forma lor mereu ispititoare… Și-apoi, mă speriau piesele negre. Nu puteam să joc cu ele. Împotriva albelor?…
-Ce copil ești! E doar o convenție!
Degeaba… Eu îmi închipuiam un joc altfel, al meu, cu două armate albe, care, tocmai pentru că erau albe, nu se înfruntau niciodată. Stăteau cuminți, una în fața alteia, contemplându-se reciproc, într-o armonie desăvârșită…
https://gabimihaita.wordpress.com/2017/03/29/casa-cu-chilii-46/
Casa cu chilii (38)
… de la unchiul Leonid – refugiat din Basarabia, împreună cu părinții, stabiliți împreună la Slănic-Moldova, unde găsiseră înțelegere și găzduire în casa maicii, până la sfârșitul vieții lor, căsătorit cu tanti Margareta, una dintre surorile mai mici ale tatălui meu, dar mort prea de timpuriu, la numai patruzeci de ani, la Praga, în Cehoslovacia, primul din lungul șir de dispăruți dragi – mi-a rămas o cruce de sidef, adusă , poate, de prin călătoriile lui… Nu e crucea pe care o port zi de zi, dar o pun câteodată la concerte… Mai am de la el un caiet, cu coperti îmbrăcate în mătase, pe care, timp de câteva luni, mi-am luat notițe de muzică psaltică…
albastru de... mai departe (2) 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.