Despre pierderea harului

11 febr. - Copy

„Dumnezeu, când ne dă porunca smereniei, nu este ca El să poruncească ținând cizma Lui pe capul nostru ‒ că dacă nu ascultăm, ne mănâncă bau-bau ‒, ci ne învață să fim ca El, să nu pierdem viața veșnică din greșeală. Sfântul Siluan spunea că și pentru cel mai mic gând necuvios se retrage harul și nici nu-ți dai seama când a plecat, iar el ca să recâștige harul trebuia să treacă prin procedeul învățat de la Însuși Hristos: iarăși să se arunce în iad, iarăși să îi poată da prilej harului lui Dumnezeu să-l umple de dragostea Sa. Pentru că așa de ușor te poți obrăznici cu Dumnezeu, așa de ușor poți pierde harul pe care nici nu-ți dai seama că îl aveai!…” – Pr. Rafail Noica

https://doxologia.ro/predici/parintele-rafail-noica-m-am-nascut-cand-l-am-cunoscut-pe-parintele-sofronie-toata-viata-mea

….

Pix, coală A4

Reclame

Părintele Teofil Părăian

albastru de... mai departe (2)

Veșnică pomenire!

Parintele Teofil Paraian

„Știţi ce înseamnă să iubeşti pe cineva? Să-l aduci în tine. Să nu-l laşi departe de tine. Să-l aduci aproape de tine. Să-l îmbrăţişezi. Să-l transferi din afară înlăuntru. Să-l aduci în suflet. Să poţi zice: „Te port în mine, te port în suflet, te port în visuri, te port în braţe”. Şi dacă nu spui lucrul acesta şi dacă nu poţi spune lucrul acesta, să ştii că nu iubeşti. Nu-i iubeşti nici pe cei despre care crezi că-i iubeşti. Nu-i iubeşti pe aceia de care vrei să scapi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i apropii. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i ajuţi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i mângâi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care-i bruschezi. Să luăm aminte la toate lucrurile acestea şi să ştim că iubirea aduce şi durere când nu poţi face ceva pentru omul pe care-l iubeşti.”

https://doxologia.ro/viata-bisericii/cuvant-de-folos/parintele-teofil-paraian-oare-iubesc-destul

….

Portret…

Vezi articolul original 4 cuvinte mai mult

Rugăciune la izbăvirea de cutremur

30

„Împărate Sfinte, Iubitorule de oameni Stăpâne, îndelung‑Răbdătorule, Doamne, Făcătorule a toată făptura cea văzută şi cea nevăzută, Care toate le chiverniseşti cu cuvântul negrăitei Tale puteri şi singur ai stăpânire asupra vieţii şi a morţii; Cel ce pedepseşti cu dreptate, şi cu iubire de oameni iarăşi vindeci; Care vremelnica noastră viaţă o cârmuieşti cu preaînţeleapta Ta purtare de grijă şi în tot chipul mântuirea noastră bine o întocmeşti.
Ştim că păcatele noastre cele multe au cutremurat pământul şi l‑au tulburat, şi din pricina lor frică şi cutremur au venit asupra noastră de la faţa mâniei Tale, îndelung‑Răbdătorule; inima noastră s‑a tulburat, clătinându‑se pământul, şi frica morţii a căzut asupra noastră, ca nu cumva ca un leu să răpească sufletele noastre, nefiind cine să le izbăvească; ca nu cumva să ne înghită şi să ne acopere stricăciunea, nefiind Cel ce izbăveşte, nici Cel ce mântuieşte.
Pentru aceasta la Tine cu umilinţă cerem şi Te rugăm pe Tine, singurul Stăpân, Care nu ţii minte răul, să nu pomeneşti fărădelegile noastre cele de demult şi cele de acum, nici să cumpăneşti greutatea păcatelor noastre cu răsplătirea cea cuvenită; că de vei intra în judecată cu neamul nostru acesta, nimeni nu se va îndrepta înaintea Ta, ci va pieri cu totul de pe pământ pomenirea noastră a tuturor.
Adu‑Ţi aminte, îndelung‑Răbdătorule, de îndurările Tale cele din veac şi de milele Tale şi de legământul Tău cel adevărat către părinţii noştri şi să nu ne înghită pe noi adâncul pământului, nici să ne mănânce gura lui, ci milostiveşte‑Te spre noi cei umiliţi şi ne miluieşte pe noi cei smeriţi şi ne cercetează pe noi cei ce ne tulburăm de înfricoşătoarea îngrozire a cutremurului şi suntem cuprinşi de temerea şi frica cea multă.
Şi de sunt undeva între noi unii care se tem de numele Tău şi păzesc poruncile Tale – o parte mică oarecare, aleasă, sămânţă binecuvântată, vistierie ascunsă, pe care Tu unul o ştii şi o păzeşti – ascultă, ca un bun, pe aceştia care cheamă facerea Ta de bine şi mila Ta asupra noastră, şi primeşte rugăciunile lor ce se aduc Ţie, pentru poporul cel ce a greşit, Stăpâne Iubitorule de oameni, precum ai ascultat pe Avraam pentru cei din Sodoma, pe Daniel şi pe Ieremia, dumnezeieştii Tăi prooroci, care au îmblânzit bunătatea Ta asupra robiei lui Israel.
Ca din neam în neam să se slăvească adâncul cel de nepătruns al iubirii Tale de oameni şi al îndelung‑răbdării Tale, şi ca noi să‑Ţi aducem Ţie dar de mulţumire întoarcerea şi pocăinţa noastră, fiind întăriţi cu puternică mâna Ta, pentru rugăciunile şi cererile întru tot preacuratei Maicii Tale, şi ale tuturor sfinţilor, care din veac au bineplăcut Ţie. Amin.”

Protosinghel ISAIA
Schitul Sf Ilie Berzunti.

Sursa articolului:

https://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/rugaciune-izbavirea-cutremur-147300.html

….

Pix, coală A4

mâine…

albastru de... mai departe (2)

Învierea fiicei lui Iair

8-11-2014

„Celorlalți le-a zis: „Nu plângeți. Fiți pe pace. Fata n-a murit, ci doarme!” De fapt murise. Și o știa și El. Dar a vrut să le arate ce este moartea în gândirea lui Dumnezeu. Moartea e doar somn. Un somn care nu întrerupe decât viața pământească. „Doarme!” a zis El! Cu toată gravitatea momentului și cu toată durerea lor, aceasta vorba i-a făcut sa râdă. Râdeau de neștiința Lui. Poate chiar puțintel batjocoritor. Cum adică? Tu nu vezi ca a murit? Tu nu poți deosebi un om viu, de un om mort? Ne spui noua ca doarme!

Mântuitorul nu s-a mai ocupat însa nici de râsul, nici de îndoiala lor. S-a îndreptat către fetiță, a luat-o de mână și, spune evanghelistul, redând faptele exact așa cum s-au întâmplat, „a strigat” ca și cum trebuia să fie auzit de sufletul ei de pe tărâmul celălalt, ca și…

Vezi articolul original 139 de cuvinte mai mult

mâine…

albastru de... mai departe (2)

Sf. Dimitrie Basarabov – Ocrotitorul Bucureștilor

14724590_1070590343062416_2595545839173652004_n

„Despre o alta mare minune a Sfintelor Moaste ale Sfantului Dimitrie, se face pomenirea din timpul razboiului din 1916-1918, cand intr-o noapte de Februarie, in anul 1918, Bulgarii au incercat sa fure aceste Sfinte Moaste, si astfel sa lipseasca poporul roman de sprijinul cel mare din acele vremuri grele si de oricand. Dar mare a fost minunea Sfantului, caci in chip minunat, iarasi a fost intors de unde fusese luat. Cei ce furasera Sfintele Moaste, ratacind drumul spre Giurgiu, au inconjurat mai toata noaptea orasul Bucuresti, iar spre ziua ajungand la drumul dorit de ei, au fost prinsi… Si tot ca o minune a Sfantului Dimitrie cel Nou, o vad credinciosii si in faptul ca, in vara anului 1941, venind necredinciosii bolsevici sa arunce bombe asupra Catedralei Sfintei Patriarhii, nici una n-a cazut pe aceasta sfanta biserica in care se afla Sfintele Moaste, ci…

Vezi articolul original 23 de cuvinte mai mult