„Cuviosul Iosif Isihastul – Mărturii ale experienței monahale” – Ed. „Evanghelismos” – 2017

Jurnal de pandemie

Una din cărțile pentru care am făcut desenele, de începuturi și de sfârșituri de capitole, se poate cumpăra acum şi de la „Sophia Bucureşti – librărie&editură”. De fapt, o reeditare ceva mai luxoasă a cărții ”Cuviosul Iosif Isihastul – Mărturii ale experienței monahale” – Ed. „Evanghelismos”, 2017.
“Iată, iarăși vin smerit, ca un părinte, să-ți trezesc prin cuvinte voința cea bună. Scoală-te, fiul meu, din somnul nepăsării. Ascultă-mă și nu mai dormi. Trezește-te, trezește-te si alungă de la tine somnolența nepurtării de grijă. Pune-ți din nou armura și stai cu curaj împotriva dușmanilor tăi. Luptă-te cu răbdare. Nu întoarce spatele. Luptă-te piept la piept. Este mai de folos peutru noi să cădem în luptă decât sâ fim biruiți.
Ai grijă că ești încă la început și încă mai poți pune început. Dar dacă acuma nu te silești, va veni timpul când, și să vrei, nu vei mai putea să faci ceea ce acum treci cu vederea.
Rugandu-te cât poți, ziua si noaptea, toate să le faci cu înțelepciune și cu sfat bun. Să iubești spovedania și să te împărtășești des.
Și vei vedea cât de mult se va lumina mintea ta și câtă bucurie și pace va afla inima ta.
Citește cărțile sfinte, pentru a se lumina de acolo mintea ta, pentru a fi îndreptat sufletul tău spre calea cea dubovnicească.
Și Preasfânta Fecioară te va păzi de tot răul, de toti vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți.”
(Gheron Iosif Isihastul, Mărturii din viața monahală)

Cartea poate fi cumpărată aici:

https://www.librariasophia.ro/carti-M%C4%83rturii-ale-experien%C5%A3ei-monahale-Iosif-Isihastul-cuv-so-17819.html?fbclid=IwAR2qYHDih4yvsbRY8vSLBDUIYBtB4lg5_IGM58XKA0ndz9orqNhBVSMRwfc

Sursa:

https://www.facebook.com/…/a.151820122152…/515268219141484/…

… „o noapte jefuită de stele”

Jurnal de pandemie

albastru de... mai departe (2)

SERGIU MANDINESCU – AMIN

Era o noapte jefuită de stele.
La fereastra nădejdii, zăbrele.
La ușa salvării, lacăte,
iar frunțile noastre palide, înnoptaseră toate.
Când în mijlocul nostru a izbucnit,
ca o flacără neagră, ura,
focul ei a topit într-o clipă
gând, suflet, aripă, toate din tot-
și n-a mai rămas decât zgura.
Baroase cumplite sparseră tăcerea
în cioburi de răcnete mari cât durerea.
Țăndări din sufletele noastre au ajuns până la cer
Martirii ardeau pe ruguri de ger…
Atât de cumplite au fost suferințele
că mulți dintre noi în noaptea aceea și-au pierdut mințile,
iar alții și-au pierdut veșnicia.
Din cei ce-au trecut pe acolo, numai morții trăiesc
asemenea lui, așijderea ție,
iată, de pildă, eu umblu, vorbesc,
dar viața mea nu-i, prietene, decât o moarte vie.
Ah, Doamne, iată-mă aici la ceasul comorilor
Îmbrățișându-mi durerea sub lespezi de patimi și chin.
Aștepă Învierea, aștept Arhanghelul zorilor,
În numele…

Vezi articolul original 112 cuvinte mai mult