Sf. Antonie cel Mare

„Cu adevărat Sfântul Antonie cel Mare era ca un doctor dat Egiptului de Dumnezeu; căci, cine se ducea mâhnit la dânsul şi nu se întorcea bucurându-se? Cine venea la dânsul plângând pe cei morţi şi nu părăsea îndată plânsul? Cine venea mâniat şi nu se schimba îndată în prietenie şi iubire?”

https://doxologia.ro/sfantul-cuvios-antonie-cel-mare

….

Pix, coală A4

Basm – Geo Bogza

albastru de... mai departe (2)

„Pe vremea când Dumnezeu şi Sfântul Petru umblau pe pământ sub chipul unor moşnegi gârbovi sprijiniţi în toiag şi cu sandale rupte, se întâmpla să bată pe la uşile oamenilor la căderea nopţii, iar de multe ori erau izgoniţi.
Odată i-a prins noaptea pe câmp şi odată cu ea o ploaie care le-a udat veşmintele şi i-a umplut de noroi. Şi, tot rătăcind ei, numai într-un târziu au ajuns la marginea unui sat, unde abia au îndrăznit să bată cu toiagul în prima poartă. Câini mari s-au repezit să-i sfâşie, dar numaidecât s-a auzit un glas bărbătesc, întrebând cine bate. Şi au răspuns:
– Oameni buni!
Atunci omul, potolind câinii, i-a poftit în casă, unde nevasta şi copiii se treziseră din somn. El a început să dea porunci, dar cu blândeţe:
– Mario, ia mai pune nişte vreascuri pe foc! Tudore, dă fuga la fântână după o doniţă cu apă…

Vezi articolul original 173 de cuvinte mai mult

Răsai asupra mea

RĂSAI ASUPRA MEA – Mihai Eminescu

Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
în noaptea gândurilor mele vină!

Speranţa mea tu n-o lăsa să moară,
Deşi al meu e un noian de vină;
Privirea ta de milă caldă, plină,
îndurătoare-asupra mea coboară.

Străin de toţi, pierdut în suferinţa
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie,

Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa
Si reapari din cerul tău de stele
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!

….

Pix, coală A4

azi… Eminescu

Acrostih

Murmurând, ca din Ceruri,
Isonul străvechi de iubire,
Hotarul de lacrimi mi-l frânge,
Albeața din rază mi-atinge:
– Iubește!

E albastru ca luciul de apă,
Mare-cer, dimpreună,
Inimi, cuprinse de inimi în ele,
Neștiut acuprinse…
E albastru ca firul de rouă,
Scăpărând în vedere,
Cărarea-i deschisa:
– Urmează-l!

mâine… Slujbă de pomenire pentru Eminescu

„La împlinirea a 170 de ani de la naşterea poetului național Mihai Eminescu, miercuri, 15 ianuarie 2020, va fi oficiată o slujbă de pomenire la Cimitirul Bellu din Bucureşti.

Între orele 08.00 – 10.00, în capela Cimitirului Bellu va fi oficiată Sfânta Liturghie de un sobor de preoţi care slujesc în cimitirele din Bucureşti, urmată de slujba Parastasului la mormântul poetului, la ora 10.00.

La finalul slujbei de pomenire, la mormântul poetului Mihai Eminescu va fi depusă o coroană de flori din partea Arhiepiscopiei Bucureștilor.

La ora 10.30, în Catedrala Patriarhală, după Sfânta Liturghie, se va săvârşi slujba Parastasului pentru cinstirea memoriei sale.

Sectorul cultural și comunicaţii media al Arhiepiscopiei Bucureștilor

Sursa:

https://doxologia.ro/slujbe-de-pomenire-pentru-poetul-national-mihai-eminescu-la-170-de-ani-de-la-nastere?fbclid=IwAR1nFWpgEy7nCRu7dU1bgKdcRITKR75GnwXnSyI0Vx5BcT6mlLTErY7_LJA

Foto: … dintr-o zi în care era prea frumos ca să nu cutreier!

mâine… Sf. Nina, luminătoarea Georgiei

„Sfânta Nina, luminătoarea Georgiei „cea asemeni cu Apostolii”, se pare că era înrudită cu Sfântul Gheorghe, purtătorul de biruință. Ea s-a născut la sfârșitul secolului al treilea în Capadocia și provenea dintr-o familie aristocrată. Tatăl ei, Zabulon, era un renumit comandant la curtea imperială din Roma. Mama ei, Suzana, era sora patriarhului Iuvenalie din Ierusalim. Atunci când Nina a împlinit doisprezece ani, părinții ei au decis să-și dedice restul vieții lor lui Dumnezeu, au vândut toată averea și au împărțit banii săracilor. Zabulon a plecat și a dispărut în deșertul Iordanului. Suzana a mers la Ierusalim și a fost rânduită diaconiță la Sfânta Biserică a Învierii Domnului, pentru a avea grijă de femeile sărace și bolnave, iar pe Nina a dat-o în grija evlavioasei starețe Niofora pentru a o crește.

Sfânta Nina a învățat bine Sfânta Scriptură și textele liturgice iar la un moment dat, a aflat despre cămașa fără cusătură a Mântuitorului (vezi Ioan 19, 23-24) și a început să se roage Preasfintei Născătoare de Dumnezeu să o învrednicească să se închine sfântului veșmânt. Preasfânta Născătoare i-a ascultat rugăciunile și, arătându-i-se în vis i-a pus în mână o cruce pentru a o apăra de vrășmașii văzuți și nevăzuți și i-a poruncit să meargă în Georgia să predice Evanghelia și să găsească sfânta cămașă. Când s-a trezit, Sfânta Nina a văzut că ținea în mână, cu adevărat, acea cruce.

nina cross

Crucea Sfintei Nina

Această cruce se afla până astăzi Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Sion, în Tiflida Georgiei, fiind îmbrăcată în argint.

Cu ajutorul acestei Sfinte Cruci primite din mâinile Maicii Domnului nostru, Sfânta Nina a predicat Evanghelia și a aflat, de asemenea, cămașa cea fără cusătură. Săvârșind multe minuni, până la urmă a crezut și împăratul închinător la idoli al iviriților (georgienilor), primind botezul și dorind să întemeieze biserică lui Hristos.

După mulți ani roditori de slujire apostolică, și-a dat sufletul ei în pace, în mâinile lui Hristos, pe data de 14 Ianuarie, probabil în anul 338, la vârsta de 67 de ani, cerând să fie înmormântată în coliba sărăcăcioasă în care se găsea. Împăratul, episcopul și tot poporul, plângând moartea marii învățătoare a credinței, au vrut să mute moaștele sale la biserica din Mitsheta. În ciuda eforturilor lor, nu au putut să mute racla Sfintei din locul pe care l-a ales ea. Astfel, au îngropat-o în coliba smerită din satul Bodbe, acolo unde mai târziu s-a înființat o mănăstire de maici spre pomenirea ei.

Prea Bunul Dumnezeu a slăvit-o pe Sfânta Nina, păstrându-i trupul ei neputrezit. Prima „sămânță” a Ortodoxiei în Georgia a sădit-o Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, dar și Simon Cananeul, în vremea Apostolilor, însă biruința creștinismului s-a petrecut la mijlocul secolului al patrulea prin cea întocmai cu Apostolii, Sfânta Nina.”

Sursa și foto:

….

Pix, coală A4

albastru de… poveste de iarnă

în această noapte
geroasă,
în care cerul s-a retras
până dincolo de poli,
vreau să vă povestesc
despre un alt fel de iubire,
a pescărușului stingher
și a preafrumoasei pescărușe de gheață…

inutil să vă spun
că, de frică să n-o topească,
el nu și-a declarat niciodată sentimentele,
iar ea, neștiind,
n-a aflat niciodată…

din ziua în care preafrumoasa pescărușă s-a topit,
pescărușul vine mereu în același loc
să-și strige iubirea…

dacă treceți pe la malul marii,
îl mai puteți auzi încă…

în această seară geroasă,
amintiți-vă că iubirea
nu poate să aparțină iernii…