mâine… Nașterea Domnului, cu Bucurie!

Jurnal de pandemie

albastru de... mai departe (2)

 „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Îngerul le-a zis păstorilor: „Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul” (Luca 2, 10).

Cum vor cânta îngerii în noaptea aceasta, albastră și dalbă?

Cum se vor închina, Pruncului și Maicii Preacurat Albă?

Cu o cântare străfulgerată de stea!

Cu Dumnezeu cântând împreună cu ea!

….

Pix, coală A4

Vezi articolul original

mâine… Sf. Muceniță Eugenia (Ajunul Crăciunului)

albastru de... mai departe (2)

Sfânta Cuvioasa Muceniță Eugenia s-a născut la Roma, în anul 183, din părinţi păgâni, Filip şi Claudia, de neam ales. La porunca împăratului Comod (180-192) tatăl Sfintei a primit înalta dregătorie de cârmuitor al cetăţii Alexandria Ciliciei, unde a plecat împreună cu soţia, cu cei doi fii şi cu fiica lor, Eugenia.

Pe când erau acolo, Eugenia, în vârstă de 16 ani, a citit Epistolele Sfântului Apostol Pavel şi, auzind astfel de învăţătura Evangheliei lui Hristos şi fiind doritoare de viaţă desăvârşită, şi-a părăsit pe ascuns casa părintească, s-a îmbrăcat bărbăteşte şi a luat cu ea două slugi de încredere. S-au dus la episcopul Elen al Ciliciei şi au primit de la el Sfântul Botez.

Apoi Eugenia şi-a tuns părul capului, s-a numit Eugeniu şi s-a dus la o mănăstire de bărbaţi, că încă din vremea aceea, în afara cetăţilor, se întemeiaseră obşti de credincioşi care doreau să păzească…

Vezi articolul original 28 de cuvinte mai mult

albastru de… inima

Jurnal de pandemie

Aceasta-i a treia scrisoare către mine.

O scriu dintr-o suflare, fiindcă de cuvintele ei sunt sigură.

Căci mi-a răsărit o inimă în inimă:

– Te iubesc! i-a spus inima mea.

– Te iubesc! i-a răspuns inima răsărită ca o stea.

Pr. Nicolae Steinhardt despre Sf. Nicolae

Jurnal de pandemie

albastru de... mai departe (2)

„Sfinți și oameni iubiți

2. Sfântul Ierarh Nicolae care, dimpreună cu Sfântul Cassian Romanul, se îndreaptă degrabă şi-nveşmântat în straie strălucitoare spre locul unde au laolaltă întâlnire cu Dumnezeu. Pe drum căruţa unui ţăran, adânc înţepenită în glod. Sfântul Nicolae parcă ar dori să se oprească şi să dea celui necăjit o mână de ajutor. Îl ceartă însă Cassian: se poate, să întârziem, ferească sfântul, la întâlnire şi să ne înfăţişăm înaintea Domnului cu haine mânjite de noroi sau, mai ştii minune, sfâşiate?
Aşa o fi, aşa este, încuviinţează Sf. Nicolae, dar nici pe năpăstuitul ăsta nu-l putem lăsa la voia întâmplării şi trece pe lângă el ca preotul şi levitul din parabola samarineanului milostiv.
Şi nici una, nici două, îşi sumecă poalele hlamidei, îşi suflecă mânecile stiharului şi coboară alături de ţăran, punând voiniceşte umărul sub codârlă. Se zbate, se opinteşte, asudă, se umple de mâzgă, răsuflă din greu…

Vezi articolul original 304 cuvinte mai mult