Departe de mine gândul unui Turn Babel ideal, în jurul căruia să roiască poligloți zeloși! Doar Dumnezeu înțelege rugăciunile noastre, ale tuturor, în orice limbă ne-am ruga…
E vorba de neputința noastră, de a ne sprijini pe cuvintele sufletelor noastre. Când spun „cuvintele sufletelor noastre” mă refer la gândurile ce ne apar în minte, înainte de a fi transpuse în cuvinte, la posibilitatea ca ele să fie cuvinte ale unei limbi universale, pe care, din cauza transparenței ei multpreacurate, să n-o putem percepe. Să gândim, așadar, fără să știm, într- o limba necunoscută, pe care o traducem apoi, aproape instantaneu, în limbile noastre materne. În naivitatea noastră, închipuindu-ne ca o traducem corect. De aceea, ne-ar prinde bine un dicționar al raiului.
– Cuvântul „șarpe” se desprinde cu greu de pomul din rai, în încercarea disperată de a-și păstra „ș”-ul onomatopeic de la început și „e”-ul plat din coadă. A fost cândva „aripi”, dar a pierdut un „i” în cădere… – Povestea împărăției -Există, undeva, în lumea asta largă, o împărăție desăvârșită cum n-a mai fost alta, condusă de un împărat desăvârșit.Oamenii acestei împărății au încredere deplină în împăratul lor și îl iubesc cu o intensitate care nouă ne este imposibil de înțeles, căci niciunul dintre noi nu poate iubi așa.Această împărăție este de o frumusețe greu de descris în cuvinte și fiecare dintre supuși poate trăi în orice loc din ea.O singură interdicție există în împărăție: aceea de a nu mânca din fructele unui anumit pom.Cu toții păzesc această lege și de-a lungul timpului n-a existat niciun caz de nesupunere, deși în împărăție există un animal vorbitor, care, de câte ori întâlnește un om, îl ispitește și îl îmbie să mănânce din fructele interzise.Nimeni nu-l ia, însă, în seamă.Cu toții își văd mai departe de treburile lor, ridicând din umeri:– E doar un „șaripe”, își spun,un amărât de „șaripe”… !….
„O atenţie deosebită a acordat Cuviosul Paisie traducerii din limba greacă a scrierilor patristice filocalice, continuând, astfel, şirul traducerilor de la Dragomirna şi Secu. Unii călugări moldoveni, munteni şi ardeleni, fiind buni elenişti, traduceau scrierile Sfinţilor Părinţi din limba greacă veche în limba română, iar călugării slavi traduceau în limba slavonă, făcând din Mănăstirea Neamţ o adevărată academie patristică şi duhovnicească, nemaiîntâlnită în alte ţări ortodoxe din acea vreme.”
„A nu se înțelege că postul și iertarea sunt destin și vocație a omului în Ortodoxie. Postul este o nevoință, un mijloc ca toate nevoințele; iertarea este aicea manifestare a iubirii; iar vocația omului este dragostea, care și este destinul omului, în măsura și în sensul în care, cum zice Apostolul, “Dumnezeu este dragoste.” Și-această dragoste este legea vieții și legea veciniciei.”
Părintele Rafail Noica
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.