azi… de ziua lui Silvestri

 

Un videoclip pe care îl recomand cu mare drag, lucrat de mine, cu înregistrarea de excepție a maestrului Petru Andriesei și Orchestra „Lyceum Strings”!
În fotografie: Casa Memorială „I.L. Caragiale” – ornament de sub o fereastră.

Reclame

Selfie

072512124122

Gravatar este un serviciu online prin intermediul căruia se asociază unei adrese de e-mail o imagine, în momentul în care se postează un comentariu pe un website sau blog. În general se folosește și este vizibil pe blogurile care folosesc WordPress. Fac această precizare pentru cei care nu dețin un blog sau un cont pe WordPress.

Fotografia de mai sus e gravatarul meu. Valabil pentru toate cele trei bloguri. Un selfie involuntar, obținut în urma fotografierii unui desen înrămat. În spatele meu e o fereastră pe care nu voi mai privi niciodată, pentru că, între timp, m-am mutat la o altă adresă. Nici desenul, în geamul de sticlă al căruia mă oglindesc, nu mai e înrămat, ci s-a amestecat printre celelalte desene. Iar eu, cea de atunci, nu mai exist, decât în măsura în care sunt vizibilă în fotografie, adică,  aproape deloc. De aceea, cred că este un selfie perfect. Căci a rămas esențialul: oglindirea în sufletul meu. În felul acesta, mă puteți recunoaște ușor, după amprenta lui…

Vecernia plecării genunchilor

Athos 60

„Vecernia plecării genunchilor – Vecernia de luni după Rusalii – se săvârșește în ziua Pogorârii Sfântului Duh, îndata după Sfânta Liturghie.

În ceea ce privește rânduiala slujbei, spre deosebire de Vecernia duminicală sau a altor praznice, aceasta prezintă o serie de particularități (preotul îmbracă toate veșmintele liturgice, vecernia nu are catismă).

Cea mai importantă particularitate este faptul că în locul paremiilor, între prochimen și ectenia cererilor, stând în genunchi în fata Sfintelor Uși, preotul citește șapte rugăciuni, împărțite în trei grupe.

Ele invocă ajutorul Sfintei Treimi, amintind de cele șapte daruri ale Sfântului Duh care s-a pogorât în ziua Cincizecimii. De asemenea, în ele sunt prezente și cereri pentru cei adormiți în Domnul.”
Întreg articolul la:
https://www.crestinortodox.ro/slujbe-randuieli/vecernia-plecarii-genunchilor-125094.html

Desen pentru cartea „Cuv. Iosif Isihastul – Mărturii ale experienței monahale” – Ed. „Evanghelismos” – 2016

Basm – Geo Bogza

11...

„Pe vremea când Dumnezeu şi Sfântul Petru umblau pe pământ sub chipul unor moşnegi gârbovi sprijiniţi în toiag şi cu sandale rupte, se întâmpla să bată pe la uşile oamenilor la căderea nopţii, iar de multe ori erau izgoniţi.
Odată i-a prins noaptea pe câmp şi odată cu ea o ploaie care le-a udat veşmintele şi i-a umplut de noroi. Şi, tot rătăcind ei, numai într-un târziu au ajuns la marginea unui sat, unde abia au îndrăznit să bată cu toiagul în prima poartă. Câini mari s-au repezit să-i sfâşie, dar numaidecât s-a auzit un glas bărbătesc, întrebând cine bate. Şi au răspuns:
– Oameni buni!
Atunci omul, potolind câinii, i-a poftit în casă, unde nevasta şi copiii se treziseră din somn. El a început să dea porunci, dar cu blândeţe:
– Mario, ia mai pune nişte vreascuri pe foc! Tudore, dă fuga la fântână după o doniţă cu apă proaspătă! Ileano, ia vezi tu de o oală cu lapte!
Şi le-au dat să se spele şi să se şteargă cu ştergare albe şi i-au ospătat şi i-au pus să doarmă într-o odaie care mirosea a gutui şi busuioc.
A doua zi dimineaţă, iar le-au dat să se spele, i-au ospătat, le-au pus şi în traistă nişte mere cum nu mai văzuseră şi le-au urat drum bun.
Cum au ieşit din sat, Sfântul Petru a început să se roage la Dumnezeu:
– Doamne, fă ceva pentru oamenii aceştia, că tare ne-au primit frumos!
– Ce-ai vrea să fac, Sfinte Petre, că ai văzut că nu erau nevoiaşi?
– Fă ceva, fă să-şi vadă măcar o dată sufletul.
– Să-şi vadă sufletul, spui, Sfinte Petre?
– Da, Doamne, să-şi poată vedea sufletul, aşa cum vedem noi plopul acela, de acolo.
– Bine, Sfinte Petre, a spus Dumnezeu, privind gânditor satul din vale.
Iar, după o vreme, din neamul acela de oameni s-a născut Mihai Eminescu.”

Sursa Basmului:

https://www.literaturadeazi.ro/ssr/sa-si-vada-sufletul

….

Pix, coală A4