azi… Antoine de Saint-Exupery

… 75 de ani de la ultimul zbor!

„Fie că e vorba de o casă, fie de stele, fie de pustiu, ceea ce le dă frumuseţe rămâne nevăzut.” – „Micul Prinț”

….

Pix, coală A4

Sf. Iosif din Arimateea

albastru de... mai departe (2)

Sf. Iosif din Arimateea

„La 31 iulie îl prăznuim pe Sfântul şi Dreptul Iosif din Arimateea. Acesta a fost un membru al Sinedriului evreiesc (sfatul preoţilor şi bătrânilor lui Israel), dar şi un ucenic tainic al lui Hristos.

Împreună cu Sfântul Nicodim, Sfântul Iosif a luat trupul Domnului de pe Cruce, l-a pregătit pentru înmormântare şi l-a aşezat în mormântul pregătit pentru el însuşi. Spionii evrei au auzit acestea şi l-au pârât autorităţilor, care l-au întemniţat pe Sfântul Iosif. În închisoare, Sfântului Iosif i-a apărut Hristos Cel înviat, aducându-I astfel bucuria şi deplinătatea credinţei. După o vreme, evreii l-au eliberat pe Sfântul Iosif din închisoare şi l-au alungat din Ierusalim.Întâlnirea cu Mântuitorul înviat l-a făcut pe Sfântul Iosif să nu mai fie ucenic doar în taină, ci un mărturisitor plin de curaj al Fiului lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Filip l-a însărcinat cu propovăduirea Evangheliei în Insulele britanice.În icoanele ortodoxe, Sfântul Iosif este reprezentat ţinând…

Vezi articolul original 18 cuvinte mai mult

Casa cu chilii (41)

albastru de... mai departe

2 august

Despre rostire sau cât de bine semăna tanti Margareta cu o margaretă…

Sunt oameni care vorbesc despre sensibilitate, gingășie, delicatețe, rostind aceste cuvinte de parcă ar rostogoli pietroaie… Câteodată, atât de joase sunt frecvențele glasului lor, atât de colțuros nevibrante, încât glasul acela devine un zgomot, obositor pentru ascultător… Căci, cuvintele „sensibilitate”, „gingășie”, „delicatețe”, trebuie rostite – și chiar sunt rostite așa de către cei care sunt sensibili, gingași și delicați – cu sensibilitate, cu gingășie, cu delicatețe.

Felul în care rostești un cuvânt devine mărturia felului în care trăiești acel cuvânt…

Voi ști despre tine că iubești oamenii, nu din multele asigurări pe care mi le dai că îi iubești, ci din felul în care rostești cuvântul „om”…

De aceea, nu am nevoie de mult timp ca să te cunosc.

Câteva fraze – rostite – sunt de ajuns!

Vezi articolul original

Pr. Nicolae Steinhardt – 107 ani de la naștere

„Hristos nu se arată idealist în grăirile sale. Lucrurilor le spune pe nume: curvă, curvie… Niciodată nu edulcorează, nu îndulcește și nu recurge la perifraze, la eufemisme. Adevărul în toată asprimea și virulența lui. Ca pe masa de operație, ca la picioarele eșafodului. Nici un văl, nici o iluzie, nici o cocoloșire. Pentru că numai având realitatea crudă în față ne putem cutremura și o putem părăsi, transfigurând-o.” – Pr. Nicolae Steinhardt – Jurnalul Fericirii

….

Pix, coală A4

… „lacremile plânsorii”

În revista „Glasul Iubirii”, de la Curtea de Argeș, al cărei redactor-șef este distinsul domn George Mitrache, (Nr. 5, din mai 2019) am descoperit, într-un articol scris de domnul profesor George Baciu – „Despre poezia populară în Domneștii Muscelului , la mijlocul secolului al XlX-lea”, câteva versuri populare nemeșteșugite, de o uimitoare frumusețe! Nemeșteșugite, zic, fiindcă ele par a fi cântate la fel de simplu precum plutește duhul peste ape. Cum poate fi atât de înalt sufletul acestui popor, numai Bunul Dumnezeu poate ști… Aproape că-mi vine să strig:
– Nichita, unde ești? Vino să citești asta!:
„Înviază, suflete, înviază,
scoală să vedemu ce boală,
ce boală te împresoară.
Scoală, unu cuventu spune,
că de cându nu-ți bine,
nu te-ai uitatu la mine,
Și te uită cu ochișorii
la lacremile plânsorii
Și ai să vezi suspinulu cum ese
din peptu cu sughițuri dese.”

Vindecarea slăbănogului din Capernaum

albastru de... mai departe (2)

2

Vindecarea slăbănogului din Capernaum:

Şi intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul. Şi au venit la El, aducând un slăbănog pe care-l purtau patru inşi. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul. Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu? Şi îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor…

Vezi articolul original 105 cuvinte mai mult