Casa cu chilii (46)

ȘAH –

… chiar și așa, întorcând tabla și preluându-mi jocul dintr-o poziție neavantajoasă, tata tot mă bătea la șah. Întâi de toate, pentru că, dincolo de jocul de șah, mă pierdeam în amănunte… Mirosul lemnului lăcuit al tablei, luciul ei de oglindă abisală, netezimea plăcută la pipăit a pieselor, forma lor mereu ispititoare… Și-apoi, mă speriau piesele negre. Nu puteam să joc cu ele. Împotriva albelor?…

-Ce copil ești! E doar o convenție!

Degeaba… Eu îmi închipuiam un joc altfel, al meu, cu două armate albe, care, tocmai pentru că erau albe, nu se înfruntau niciodată. Stăteau cuminți, una în fața alteia, contemplându-se reciproc, într-o armonie desăvârșită…

https://gabimihaita.wordpress.com/2017/03/29/casa-cu-chilii-46/

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s