Pr. Justin Pârvu – Este Har

Este Har

„- să iubeşti fără să fii iubit…
– să slujeşti fără să fii preţuit…
– să dăruieşti fără să ţi se mulţumească…
– să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască…
– să ierţi fără să fii iertat…
– să-l susţii pe cel care te-a lepădat…
– să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit…
– să crezi deşi nu vezi faţă în faţă…
– să crezi deşi nu eşti deplin lămurit…
– să investeşti clădind fără speranţe…
– să taci pentru a nu face rău aproapelui…
– să vorbeşti de dragul adevărului…
– să înduri fără să murmuri, fără să cârteşti….
– totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros să te lipseşti… Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest har!”

….

Portrete în pix, coală A4

O, Selena!

Dacă vă închipuiți că luna strălucește mereu impecabil, vă înșelați…

Au fost nenumărate plângeri, din ce în ce mai indignate, care au sesizat aspectul neîngrijit al lunii, în momente sau chiar zile, mă rog, nopți, în care a apărut destul de prăfuită, cu cearcănele  adâncite, astfel încât conturul de chip omenesc se observa mult prea clar, situații în care chiar stelele s-au simțit  jenate să mai apară pe cer, alături de un biet satelit nearzător.

S-a întrunit, așadar, în mare grabă, un consiliu de criză, format din mari personalități, critici de artă, artiști, filozofi, medici astronauți și matematicieni, hotărâți să rezolve această problemă majoră a umanității, care după îndelungi dezbateri a hotărât că luna trebuie să intre într-un amplu proces de curățare…

Asta se întâmpla acum mai bine de două sute de ani și se prea poate ca din cauza greutăților apărute în calea grandiosului proiect, el să se fi blocat pe undeva, iar, în final, să fi fost uitat cu totul.

De aceea, nu mi-a fost greu să preiau ideea fără ca nimeni să afle.

– Cât de greu să fie, să faci „curățenie lună” pe lună? mi-am spus și, înarmat cu un aspirator de ultimă generație, într-o noapte cu lună plină, m-am apucat de treabă. Conștiincios, fără grabă, atent la detalii.

Aș fi putut continua așa la nesfârșit, doar că luna neprăfuită arăta cu mult mai rău și, până la urmă am renunțat, căci mi s-a făcut milă de poeți.

Mi-au trimis o scrisoare sfâșietor de emoționantă, în care toți, dar absolut toți, se plângeau de o subită pană de inspirație…

Ca să mă credeți, vă transcriu chiar post-scriptum-ul ei…

Doamnă lună,
ești atât de urâtă,
ești hâdă,
cu orbitele goale,
cu cearcănele tale mari,
de parcă n-ai mai dormit
de o sută de ani!
și ești cheală
până și de urechi!
și știrbă, cum ești,
cine te-ar mai putea săruta,
doamnă lună,
sosie a mea?
….

….

Luna, astă-seară! Noapte cu pace!

https://gabrielamihaitadavid.wordpress.com/2017/10/09/o-selena/

https://gabimihaita.wordpress.com/2016/11/14/doamna-luna/

azi… Geo Bogza

albastru de... mai departe (2)

„Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un
izvor de adâncă tristețe.

Orice om pe care l-am iubit și nu pot să-l mai iubesc,
înseamnă pentru mine un pas spre moarte.

Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor.

Voi, cei care știți că meritați dragostea mea, aveți grijă
să nu mă ucideți.”

– Geo Bogza
„Orice om” (din volumul „Orion”, 1978)

….

Pix, coală A4

Vezi articolul original