azi… Bach, o privire

albastru de... mai departe (2)

171

Bach… o privire
…pentru că, întrebându-l pe Bach, despre Bach, n-am reușit să deslușesc în răspunsurile lui decât umbra întrebărilor mele, m-am decis să-l desenez, adică, să-l privesc în ochi, adică, și mai exact, să-l oblig să mă privească în ochi, toate cuvintele din lume nereușind să egaleze o privire…
Dumnezeu l-a creat pe Bach, pentru ca acesta, la rândul lui, sa re-creeze universul, în chipul cel mai minunat, adică, muzical.
Dacă Bach ar putea fi exprimat într-o privire, probabil că, pe retina, ne-ar străluci porțile raiului, dar Bach trebuie cântat.
Nu știm mare lucru despre frazarea muzicii lui Bach, dar îi putem simți respirația, ca și cum muzica i-ar fi o transfigurare a trupului de carne.
Nu știm care îi erau tempo-urile, dar putem presimți că erau ideale “dimensiunii Bach”, acelui timp care nu curge linear, ci urcă în spirală.
Nu știm nimic despre ornamentația muzicii lui Bach, dar…

Vezi articolul original 296 de cuvinte mai mult

O, Selena! – Noapte bună!

Dacă vă închipuiți că luna strălucește mereu impecabil, vă înșelați…

Au fost nenumărate plângeri, din ce în ce mai indignate, care au sesizat aspectul neîngrijit al lunii, în momente sau chiar zile, mă rog, nopți, în care a apărut destul de prăfuită, cu cearcănele  adâncite, astfel încât conturul de chip omenesc se observa mult prea clar, situații în care chiar stelele s-au simțit  jenate să mai apară pe cer, alături de un biet satelit nearzător.

S-a întrunit, așadar, în mare grabă, un consiliu de criză, format din mari personalități, critici de artă, artiști, filozofi, medici astronauți și matematicieni, hotărâți să rezolve această problemă majoră a umanității, care după îndelungi dezbateri au hotărât că luna trebuie să intre într-un amplu proces de curățare…

Asta se întâmpla acum mai bine de două sute de ani și se prea poate ca din cauza greutăților apărute în calea grandiosului proiect, el să se fi blocat pe undeva, iar, în final, să fi fost uitat cu totul.

De aceea, nu mi-a fost greu să preiau ideea fără ca nimeni să afle.

-Cât de greu să fie, să faci „curățenie lună” pe lună? mi-am spus și, înarmat cu un aspirator de ultimă generație, într-o noapte cu lună plină, m-am apucat de treabă. Conștiincios, fără grabă, atent la detalii.

Aș fi putut continua așa la nesfârșit, dar mi s-a făcut milă de poeți.

Mi-au trimis o scrisoare sfâșietor de emoționantă, în care toți, dar absolut toți, se plângeau de o subită pană de inspirație…

https://gabrielamihaitadavid.wordpress.com/2017/10/09/o-selena/

azi… Dinu Lipatti

… ca să nu mai caut prin foldere, am salvat desenul dintr-o postare de-a mea de anul trecut și, fără să vreau, l-am descărcat printre magnoliile albe fotografiate azi… Ooooh, da! Dinu Lipatti, ca o magnolie albă!

Un artist de o spiritualitate divină„, cum l-a numit Francis Poulenc, Dinu Lipatti prefera pentru înregistrări singurătatea studioului în care se putea concentra pentru a duce arta sa la perfecțiune.

În repertoriul său prevalau operele unor compozitori ca Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart, Frédéric Chopin, Béla Bartók, dar și Robert Schumann, Edvard Grieg, Maurice Ravel, Domenico Scarlatti.

Era modest și exigent cu sine însuși – „Dinu Lipatti dă impresia că se jenează cu propriul său geniu” (pianista Clara Haskil).