Despre o rugăciune și despre o vulpe

Jurnal de pandemie

albastru de... mai departe (2)

 Din Proloage ) / pag. 205
„Nesfinții Sfinți” – Arhimandrit Tihon
„În Egipt, unde în vechile vremuri creștine existau multe mânăstiri mari, un monah se împrietenise cu un felah, neînvățat și cam naiv. 
Odată , țăranul i-a spus monahului: 
– Și eu îl cinstesc pe Dumnezeu, Care a făcut această lume! În fiecare seară torn într-o strachină lapte de capră și îl pun sub palmier. Noaptea Dumnezeu vine și bea tot lăpticul meu. Îi place foarte mult. Niciodată nu a rămas în strachină vreo picătură.
Auzind vorbele acestea, monahul nu a putut să nu izbucnească în râs. Cu blândețe și pe înțeles i-a explicat prietenului său că Dumnezeu nu avea nevoie de lapte de capră. Totuși țăranul a stăruit cu încăpățânare în părerea sa. Și atunci monahul i-a propus ca în noaptea următoare să stea la pândă și să vadă ce se va întâmpla după ce va pune strachina cu…

Vezi articolul original 228 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s