… „o noapte jefuită de stele”

Jurnal de pandemie

albastru de... mai departe (2)

SERGIU MANDINESCU – AMIN

Era o noapte jefuită de stele.
La fereastra nădejdii, zăbrele.
La ușa salvării, lacăte,
iar frunțile noastre palide, înnoptaseră toate.
Când în mijlocul nostru a izbucnit,
ca o flacără neagră, ura,
focul ei a topit într-o clipă
gând, suflet, aripă, toate din tot-
și n-a mai rămas decât zgura.
Baroase cumplite sparseră tăcerea
în cioburi de răcnete mari cât durerea.
Țăndări din sufletele noastre au ajuns până la cer
Martirii ardeau pe ruguri de ger…
Atât de cumplite au fost suferințele
că mulți dintre noi în noaptea aceea și-au pierdut mințile,
iar alții și-au pierdut veșnicia.
Din cei ce-au trecut pe acolo, numai morții trăiesc
asemenea lui, așijderea ție,
iată, de pildă, eu umblu, vorbesc,
dar viața mea nu-i, prietene, decât o moarte vie.
Ah, Doamne, iată-mă aici la ceasul comorilor
Îmbrățișându-mi durerea sub lespezi de patimi și chin.
Aștepă Învierea, aștept Arhanghelul zorilor,
În numele…

Vezi articolul original 112 cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s