Veșnică pomenire!
„– Iartă-mă, Doamne, pentru că îndrăznesc încă o dată, să intru în Sfântul Altar și să-Ți slujesc cu nevrednicie!
Rugăciunea Mitropolitului Bartolomeu era aceeași de fiecare dată. O spunea cu sinceritate, cu frică și cu tremur. În timp ce unii, poate mulți dintre cei care spuneau că este un călugăr atipic, intrau în Sfântul Altar, ca și cum Dumnezeu nu ar fi putut face nimic fără ei, Mitropolitului Bartolomeu i se strângea inima când se apropia de Sfânta Masă. Nu se credea sfânt, ba dimpotrivă, își recunoștea neputințele și limitele și în taină se ruga, pentru el și pentru alții, ca un adevărat monah. Mitropolitul Bartolomeu nu era un călugăr atipic, era un CĂLUGĂR veritabil.”
(Mihaela Ion, Amintiri despre Mitropolitul Bartolomeu Anania, Editura Andreas, București, 2010
Un articol minunat la:
….
Portret în pix, coală A4
albastru de... mai departe (2) 