… monolog

ninsorile au amuțit ploile,

iernile au amuțit cuvintele…

plec desculț, prin zăpadă,

pe urmele pașilor tăi,

în timp ce tu, din depărtare,

îmi faci semne cu ramuri înflorite,

fiindcă ai mai descoperit o primăvară…

îmi faci semne din depărtare,

și parcă, de sus,

și, iată, am și ajuns lângă podul colorat,

fiecare culoare e din piatră

și e din ce în ce mai înaltă…

mă cațăr…

mulțimea mă aclamă:

– Priviți, priviți,

a escaladat curcubeul!

… am tălpile însângerate,

dar sunt lângă tine,

sunt lângă tine…

….

Pix, coală A4

https://albastrude.wordpress.com/2012/12/21/albastru-de-monolog/

Un comentariu la „… monolog

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s