azi… Eminescu

Acrostih

Murmurând, ca din Ceruri,
Isonul străvechi de iubire,
Hotarul de lacrimi mi-l frânge,
Albeața din rază mi-atinge:
– Iubește!

E albastru ca luciul de apă,
Mare-cer, dimpreună,
Inimi, cuprinse de inimi în ele,
Neștiut acuprinse…
E albastru ca firul de rouă,
Scăpărând în vedere,
Cărarea-i deschisa:
– Urmează-l!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s