… lui Nichita

îți dau ție
cuvintele mele,
să le sufli pe deasupra apelor,
să le tivești, minunatule, cu tăcerea stelelor,

pe deasupra ochiului albastru-vinețiu, al tău,
plângând de dor…

iar tu să-mi dai mie, neștiutul,
lacrimile tale,
să le usuc
 de-un plâns de dor
 de tine…

Un comentariu la „… lui Nichita

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s