Sunet înalt – Nichita stănescu

„Sunet înalt, niciodată urechii mele cercel,
aur topit, niciodată pentru mine inel,
sânge risipit, niciodată bătându-mi pieptul gol,
tâmplele, gândul,
cal alergând dincolo de privire
dau coastele să fie coviltire
zlătarilor, câinilor, felinarelor,
dau vina să fie la roata carelor
şină roşie, şină verde,
tu sânge spre inimă care se pierde
tu aur moale lăsat la apus
de gându-mi totdeauna pe o zecime nespus.”
….. poezie transcrisă după recitarea lui Nichita
Sursa poeziei:
http://martinmaia.blogspot.com/…/nichita-stanescu-cantec-su…

Foto: apusul de azi

2 comentarii la „Sunet înalt – Nichita stănescu

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s