azi… debutul meu

Mulțumiri și recunoștință, distinsului domn George Mitrache, fondatorul și redactorul-șef al Revistei cultural-civice „Glasul Iubirii”, care a avut ideea și bunăvoința de a-mi publica cele trei poezii în numărul din luna mai a revistei domniei sale!
Publicație este editată de Asociația Umanitară „Dumnezeu este iubire” din Curtea de Argeș.

Cântec vechi

În limba românească 
a iubirii
„te iubesc”
înseamnă „ești”,
ninsorile
să nu te ningă
decât cu fulguieli de primăveri
din ceruri strămoșești,
țărâna fie-ți caldă pururi,
de urma pasului dumnezeiesc!
în limba românească
a iubirii,
țară:
– te iubesc!

Autoportret

Fruntea mea,
concepută în stil bizantin,
mă trădează
de câte ori încerc să disimulez
mirarea:
mi se înalță arcadele
pe deasupra privirilor,
și bolțile,
pe deasupra pleoapelor,
și turlele,
pe deasupra inimii…
transparența aceasta,
îngrozitoare,
… mă doare.

Palmele Lui

palmele Lui erau alcătuite
dintr-un număr infinit de inimi,
căci, trupul Lui era alcătuit,
în întregime, din inimi,
care, la rândul lor,
aveau trupurile alcătuite tot din inimi,
fiecăreia dintre inimi,
fiindu-i străin alt sentiment
în afară de iubire.

6 comentarii la „azi… debutul meu

Lasă un comentariu