Firul Ariadnei

albastru de... mai departe (2)

E adevărat, nu mă întâlneam prea des cu Tezeu, dar de câte ori se întâmpla, discuția noastră ajungea în același punct nevralgic: firul Ariadnei. Era terorizat de proasta calitate a aței și mi se plângea mereu că firul i se destramă când ți-e lumea mai dragă:

-Ba în sala cu numărul 873 , ba în cea cu numărul 950, ba în sala arcașilor, ba în cea a delfinilor albaștri! Și știi doar, palatul e o ruină, sunt șase mii de ani de când a fost construit! Trebuie să mai țin cont și de modificările datorate prăbușirilor de pereți, de praful considerabil care s-a adunat pe podele, ca să nu mai vorbim de Minotaur, care are acum altă libertate de mișcare, și oricând poate apărea de unde nici nu te aștepți!

Ariadna își dădea toată silința, înmânându-i firul de fiecare dată când ajungea în palat, dar ce folos? Se vedea clar…

Vezi articolul original 266 de cuvinte mai mult

Constanze și Wolfgang Amadeus Mozart

Constanze i-a supraviețuit lui Mozart, atât căt să apară într-o fotografie (cea din stânga, jos, cum vă uitați la fotografie)! Oare am fi avut puterea să-l privim în ochi pe Mozart, surprins de un aparat de fotografiat? 
„A photograph taken in October 1840 shows Mozart’s widow, Constanze (front l). Photograph: Ho Stadt Altoetting/AFP/Getty Images” – Sursa: https://www.theguardian.com/world/2006/jul/07/germany.arts

… am putea încerca totuși! Poliția Federală din Germania a făcut o reconstituire a feței lui Mozart… Așadar, Mozart, în jurul vârstei de 21 de ani (1777) 
Sursa: http://www.interlude.hk/front/beyond-the-mask/

Mozart, copil

albastru de... mai departe (2)

Mozart , copil

„Acum știu, știu că orice ură, orice aversiune, orice ținere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înțelegere, bunăvoință, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul grației și gingășiei unui menuet de Mozart… este un păcat și o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreț, orice rea dispoziție este de la diavol și strică totul.
Acum știu, am aflat și eu… ”

Nicolae Steinhardt

http://www.sfintiiarhangheli.ro/nicolae-steinhardt-acum-stiu-am-aflat-si-eu

….

Mozart, copil – după o pictură de epocă, pix, coală A4

Vezi articolul original

azi… Vindecarea orbului din Ierihon

Să văd” poate, așadar, însemna și nădejdea accesului la o cale „strâmtă” care apropie de Domnul. Exclamației „Doamne, să văd” e plauzibil să i se atribuie și un al doilea înțeles, de taină. Acest înțeles ultim și criptic este poate cel adevărat și principal deoarece nu implică doar o categorie restrânsă de infirmi, ci întregul neam al oamenilor. În această semantică „a vedea” vrea să zică mai presus de orice „a ne vedea pe noi”. Ce-i dăruiește mai de preț Hristos celui care crede în El? Care anume extraordinară facultate i-o pune la îndemână? Aceea de a se vedea pe sine așa cum îl văd ceilalți din preajma sa, cum îl socotesc și-l califică răuvoitorii săi cei mai îndârjiți. Deodată, prin harul lui Hristos, ne vedem în realitatea, nimicnicia, ticăloșia și jalnica noastră josnicie. Ieșim din noi. Ne părăsim. Ne însușim o forță psihică anti-gravitațională. Hristos ne deschide ochii tuturora, nu numai orbilor, asupra noastră chiar. Și declanșează în memoria noastră un proces anamnezic de neasemuită intensitate, aducându-i conștiinței aminte de toate, riguros toate relele ce a făptuit cândva. Aceasta-i, probabil, esența actului de convertire, acesta-i primul, cel mai surprinzător și mai aprig efect al întâlnirii cu Mântuitorul, cu Descoperitorul. Devin, cum grăiește Apostolul, o făptura nouă. Dar în prealabil ni se relevă ca într-o străfulgerare făptura veche, înlănțuită în fărădelegile ei nenumărate. Și oarecare vreme (trei zile a fost fără vedere) nu văd, adică nu ma văd decât pe mine, fantoma obsesivă și spăimântătoare a ființei ce am fost până a nu mă fi fulgerat și învăluit lumina milostivirii împărătești.” – Pr. Nicolae Steinhardt

Întreg articolul la:

….

Pix, coală A4

Sf. Grigorie Teologul

albastru de... mai departe (2)

„Ceea ce are omul dumnezeiesc în el este putința de a face bine.” – Sf. Grigorie Teologul

47-image-11-copy„Pomenit de Biserică la 25 ianuarie, Sfântul Grigorie Teologul ne oferă informaţii certe despre viaţa sa într-o serie de poeme autobiografice. În cea de-a doua parte a vieţii, arhiepiscopul Constantinopolului aşterne pe hârtie gânduri despre evenimentele prin care a trecut şi felul cum acestea şi-au pus amprenta asupra sa.”

Întreg articolul la:

http://ziarullumina.ro/sfantul-grigorie-teologul-si-a-povestit-viata-in-poeme-16415.html

….

Pix, coală A4

Vezi articolul original