azi… Sf. Ecaterina

albastru de... mai departe (2)

sfanta-ecaterina-2

“Sfânta Ecaterina, iubiţii mei, este o mustrare pentru poporul nostru. Mustrare mai întâi pentru femeile a căror minte le este la frumuseţea trupească şi nu se îngrijesc de cea sufletească. În al doilea rând este o mustrare pentru bărbaţii care se dovedesc inferiori femeilor. Iar în al treilea rând este o mustrare a noastră, a clericilor, deoarece nu aducem suflete aproape de Hristos cum a făcut Sfânta Ecaterina, ci mai degrabă le gonim“.

http://www.cuvantul-ortodox.ro/sfanta-ecaterina-logodnica-mirelui-hristos/

Schiță în pix, coală A4

Vezi articolul original

Inelul Sfintei Ecaterina

albastru de... mai departe (2)

IMG_20171125_090921

„Deșteptându-se Ecaterina, a găsit pe mâna dreaptă inelul de logodnă duhovnicească pe care Hristos i-l dăduse în vis. Acest inel i-a rămas pe deget și există și astăzi; toți cei care au bucuria să se închine la moaștele ei din Mânăstirea Sf. Ecaterina din Sinai primesc un inel, simbol că și-au închinat viata lui Hristos și au păstrat legământul între ei și Dumnezeu.”

http://www.minuni-sfanta-ecaterina.ro/stiri/sfanta-ecaterina-vede-pe-maica-domnului-si-dobandeste-inel-de-la-hristos-391

Inelul primit de mama…

Vezi articolul original

mâine…

albastru de... mai departe (2)

Sf. Mare Muceniță Ecaterina

Sf. Mare Muceniță Ecaterina

„Eu știu un tânăr minunat, care fără asemănare te întrece pe tine în toate darurile; pentru că frumusețea Lui întrece strălucirea soarelui, iar înțelepciunea Lui îndreptează toate făpturile și pe cele gândite. Apoi, vistieria bogăției Lui se împarte în toată lumea și niciodată nu se împuținează, ci cât este împarțită, tot mai mult se înmulțește; iar neamul Lui cel bun este negrăit, neajuns și neștiut și că încă multe daruri are tânărul acela pe care nu-i este cu putință a le spune.”

https://doxologia.ro/articole-teologice/o-alegere-din-iubire-i-transformat-viata-sfintei-ecaterina

….

Schiță în pix, coală A4

Vezi articolul original

mâine… Sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului

„Scrisoarea Regelui Ferdinand adresată Sfântului Sinod la 10 mai 1920

După alegerea locului pentru viitoarea Catedrală, s-a procedat, conform tradiţiei, la marcarea lui prin ridicarea unei troiţe. Serviciul religios, la care au participat membrii Regenţei, ai guvernului, reprezentanţii clerului, ai armatei şi o mare mulţime de credincioşi, a fost oficiat de Episcopul Tit Simedrea, vicarul Arhiepiscopiei Bucureştilor, care în fruntea unui mare sobor a binecuvântat și sfințit „cu apă din râul Iordan” „locul” cu prilejul Serbărilor Unirii din 1929, „în preajma căruia va fi clădită Catedrala Mântuirii Neamului. Cu această ocazie, Părintele Patriarh Miron Cristea (la acea dată regent) a rostit un impresionant discurs în care sublinia: „O pioasă datorință mă îndeamnă în aceste clipe să vă arăt că ceea ce noi facem azi, la locul acesta, este primul pas întru înfăptuirea dorinții Aceluia care – în fruntea țărișoarei sale – a întemeiat România întregită. Dorința lui trebuie să o considerăm drept o imperioasă poruncă, chiar și azi când – reamin­tindu-ne-o – ne vine de departe, de dincolo de mormânt. Și – ­fiindcă cuvintele Lui ne vor impresiona pe toți mult mai adânc și vor răsuna mult mai duios decât cele mai meșteșugite vorbe ale mele – să-mi îngăduiți a ceti scrisoarea pe care Marele Dispărut a adresat-o Sfântului nostru Sinod, la 10 Maiu 1920:

Înalt Preasfințitului Mitropolit Primat Dr. Miron Cristea, Președinte al Sfântului Sinod, al Bisericii autocefale Ortodoxe Române. Prea Sfințiți Părinți,

Înfăptuitu-s-a unirea politică a tuturor Românilor prin strădania atâtor minți alese și prin sângele atâtora dintre copiii cei mai buni ai neamului. Laudă îndrep­tățită lor și slavă nesfârșită Atotputernicului Dumnezeu care nu ne-a părăsit în necazuri, ci ne-a întărit inima și gândul, ducân­du-ne la izbândă. Astăzi mai mult ca oricând suntem datori să-L mărim din toată inima cu cântarea: «cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu».

Această cântare însă trebuie să răsune în Biserica Mântuirii Neamnului pe care suntem datori să o ridicăm în Capitala tuturor Românilor, ca semn de mul­țumită pentru ajutorul celui Preaînalt și ca simbol al unității sufletești a întregului neam și spre veșnică pomenire a celor răposați pentru înfăptuirea României întregite.
Iar întru aceasta slujească-ne de pildă bunii noștri strămoși.

Pildă să ne fie Ștefan Vodă cel Mare și Sfânt, care după luarea Chiliei, mulțumi lui Dumnezeu, dătătorul biruinții, prin ridicarea mănăstirii Putna, de a purces atâta duh întăritor în vremile noastre de restriște.

Pildă să ne fie făuritorul uni­tății noastre politice de acum 318 ani, Viteazul Mihai Voevod, a cărui mână s-a descleștat de pe sabia-I fulgerătoare ca să pună o nouă și puternică piatră de temelie Mitropoliei românești din Alba-Iulia Ardealului, drept mul­țumită Celui Preaînalt pentru bi­ruința îndreptățitei sale lupte.

Pildă să ne fie Matei Voevod Basarab, care a semănat pământul țării cu lăcașuri Dumnezeești, ca mulțumită Celui de sus, pentru ajutorul dat întru apărarea sfintelor sale năzuințe. Iar aceste lăcașuri închinatu-le-a el sfinților mucenici ostași, în conștiința dreptei jertfiri a oștenilor săi.

Pildă să ne fie tot șirul de strămoși ctitori de lăcașuri Dumnezeești, pentru binefacerile primite de sus.

În sfârșit, pildă să ne fie răposatul Rege Carol I, care și-a unit gândul cu vechii ctitori, aducând la nouă strălucire minunile de la Argeș și Trei Ierarhi. Căci sufletul și jertfa biruitorilor de la Plevna s-au adăugat în temelia și la frumusețea acestor altare, de mulțumire și proslăvire a stăpânului tuturor.

Noi și poporul român am avut fericirea a conduce țara la înfăptuirea visului de aur al stră­moșilor: Unirea Românilor într-un singur Stat național.

Deci sfânta biserică, care dorim a se înălța întru amintirea acestui strălucit eveniment, se cuvine să fie un monument vrednic de țelul măreț ce l-am atins, și opera tuturor românilor, ca un simbol al unității de neamuri și de credință.

Neamul întreg și-a încordat vânjoasele-i brațe pentru îndeplinirea scumpului său ideal na­țional, neamul întreg se cuvine să-și arate recunoștința către Dumnezeu, de la care ne vin toate darurile, ridicându-i altar de închinare, pe care ni-l închipuim ca o podoabă a gândului artistic răsăritean.

Pentru fericita întrupare a acestui gând al nostru, și pe temeiul orânduirilor canonice, cer Preasfințitului Sinod al Bisericii strămoșești înalta sa binecuvântare, spre a se putea începe pregătirile pentru ridicarea acestei sfinte biserici.

Și Domnul va răsplăti celor ce iubesc buna podoabă a casei Sale.

Al Preasfințiilor Voastre cu creștinească dragoste, Ferdinand, București, 10 Maiu 1920″.

Foto și întreg articolul la:

http://ziarullumina.ro/catedrala-mantuirii-neamului-un-vis-care-se-implineste-132395.html

Pr. Ioanichie Bălan

„S-a înaltat la Domnul, la ora 2 din noaptea de 22 noiembrie 2007, Parintele Ioanichie Balan, la 77 de ani, (n. 10 februarie 1930, Stănița, județul Neamț – d. 22 noiembrie 2007, Mănăstirea Sihăstria), unul dintre marii duhovnici pe care bunul Dumnezeu i-a daruit neamului românesc.”

Întreg articolul la: 

http://www.marturisitorii.ro/2016/11/22/9-ani-cu-parintele-ioanichie-balan-la-ceruri-vreti-sa-mai-ramana-romania-romanie-intoarceti-va-la-ortodoxie-la-biserica-cuvant-catre-tineri/

….

Portrete în pix, coală A4

Casa cu chilii (29)

Mamei mele, care azi împlinește 83 de ani! Și fratelui meu, care ar fi împlinit, tot azi, 53!…

albastru de... mai departe

Despre firesc

traseul-e2809c300-de-scarie2809d-slanic-moldova-700x325

Firescul meu  nu este același cu firescul tău, așa cum firescul tatălui nostru, oricât ne-am străduit noi, copiii, să-l copiem, n-a fost același cu al nostru… Am găsit o fotografie pe google (http://www.i-tour.ro/slanic-moldova-si-imprejurimile/) în care să se vadă puțin din pădurea din spatele casei, pădure care urcă spre vârful Pufu. Nu e o pădure în care să te rătăcești, căci în-susul și în-josul îți întăresc sentimentul că vei ști în orice clipă să te întorci, dar este o pădure greu de cucerit. După câteva sute de metri, apropierea sălbăticiei îți dă fiori și doar cine cunoaște pe deplin zgomotele pădurii are tăria să continue urcușul. Din punctul acesta, noi doi, copii fiind, o luam la goană înapoi, fiindcă o trosnitură sau un fâșâit suspect ne băga spaima în oase, o goană pe care n-o puteam controla, fiindcă și alergatul la vale, pe covorul de frunze moarte, foarte lunecos…

Vezi articolul original 118 cuvinte mai mult