Mistica Ortodoxă – Florin Duțu

„Teologia mistică este ştiinţa îndumnezeirii omului.” (Nichifor CRAINIC)

„Cum şi-au păstrat românii predania lor isihastă în lungul răstimp al secetei duhovniceşti din epoca modernă, cum i-au vegheat, împlinit şi transmis învăţăturile sihaştrii nelipsiţi nici atunci din poienile Carpaţilor, mărturiile despre nevoinţele, încercările şi biruinţele lor reprezintă un capitol încă în lucru al istoriografiei noastre spirituale. El a fost inaugurat de Nichifor Crainic (s.n.) şi amplificat prin opera Părintelui Dumitru Stăniloae şi a discipolilor lui.”
(Virgil CÂNDEA, Din nou despre Filocalia de la Prodromul)

Cartea se bazează pe documente inedite (valorificate pentru prima oară) din Arhivele Bisericii Ortodoxe Române, Arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.), Arhivele Naționale ale României, memorii, articole și studii, monografii etc., și cuprinde vieţile, activităţile, contribuțiile teologice și legăturile de prietenie ale celor care au produs invazia misticii ortodoxe și a duhului Filocaliei în cultura română, în viața bisericească a românilor și în teologia academică: academicianul Nichifor Crainic, Părinții Arsenie Boca și Dumitru Stăniloae.
Nichifor Crainic a introdus studiul Misticii ortodoxe – experienţa lui Dumnezeu în Ortodoxie – în universităţile româneşti, mai întâi la Chişinău în 1926, apoi la Bucureşti în 1932. Acesta studiase opt ani între zidurile roşii ale Seminarului Central din Bucureşti (1904-1912), apoi alţi patru ani la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1912-1916), dar nu auzise nimic despre mistica ortodoxă bizantină – comoara cea mai de preţ a vieţii ortodoxe. Se poate spune că nu exista vreo preocupare pentru metoda vieţii duhovniceşti. De ce? Pentru că profesorii erau formaţi de obicei la Universitatea din Cernăuţi, după modele apusene, iar pe de altă parte nu aveau asemenea preocupări.
Nichifor Crainic se întoarce la scrierile și la duhul Părinţilor Bisericii înaintea semnalului tras de Părintele Gheorghe Florovsky în cadrul primului Congres Internaţional al Facultăţilor de Teologie Ortodoxă (1936, Atena; momentul declanșării epocii neopatristice).

Din cuprins:
Capitolul I. MISTICA ORTODOXĂ – de la Predica de pe Munte a Mântuitorului Iisus Hristos la Părinţii Misticii şi Filocaliei româneşti: Nichifor CRAINIC, Arsenie BOCA, Dumitru STANILOAE
Capitolul II. De la Filocalia Sfântului Grigore Teologul la Filocalia de la Sibiu şi Sâmbăta de Sus. Etapele Filocaliei românești.
Capitolul III. Academicianul Ioan NICHIFOR-CRAINIC – Viaţa, activitatea, descoperirea misticii şi invazia Teologiei Ortodoxe în cultura română
Capitolul IV. Părintele Arsenie BOCA – Viaţa, activitatea pastorală (Sâmbăta, Prislop), pictura (Elefterie, Patriarhia Română, Bogata Olteană, Drăgănescu) şi invazia duhului Filocaliei în viaţa bisericească a neamului românesc
Capitolul V. Părintele Dumitru STĂNILOAE – viaţa, activitatea teologică (Sibiu, Bucureşti) şi invazia Filocaliei în teologia academică românească.

Nichifor Crainic a descoperit strălucitoarea mistică ortodoxă nu în România cum ar fi fost normal într-o ţară ortodoxă, ci prin anticariile din Viena. Cum se întâmplase de fapt? În 1920, prietenul său Lucian Blaga (1895-1961) l-a luat la Viena. Aici s-a înscris la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Viena şi şi-a ales o teză de doctorat din teologia medievală germană despre Meister Eckhart. La scurt timp (1922) a întrerupt studiile din cauza prăbuşirii monedei austriece şi s-a întors în ţară. Dar la Viena, după cum spuneam, a descoperit mistica ortodoxă – ştiinţa îndumnezeirii omului. Descoperirea misticii bizantine s-a produs prin intermediul cărţii „Byzantinische Christentum” a lui Hugo Ball: „voiam să cunosc mistica ortodoxă, despre care nu-mi vorbise nimeni în Universitate. Dacă există una occidentală atât de bogată şi de profundă, trebuie să existe la temelia ei una bizantină din care a derivat. Cultura occidentală s-a dezvoltat în cea mai mare parte din umanismul greco-latin restrâns şi din umanismul creştin cu orizonturi nemărginite, amândouă cultivate în Bizanţ, de unde au iradiat în apus. Cugetarea religioasă bunăoară a fost fecundată în occident de operele a doi autori bizantini, Ioan Damaschin şi Dionisie Areopagitul. Există studii de considerabilă erudiţie, care demonstrează acest adevăr. În filosofie, în artă, în ştiinţă, Bizanţul e miezul culturii europene. Am citit cartea lui Hugo Ball Byzantinische Christentum şi am descoperit mistica ortodoxă”.
Întâlnirea dintre cei trei (Crainic, Stăniloae, Boca) a avut loc la Sibiu. Zian-Vălean Boca (viitorul Părinte Arsenie Boca) l-a întâlnit prima oară pe Nichifor Crainic la Academia Teologică din Sibiu, prin intermediul Părintelui Dumitru Stăniloae (1903-1993). În 1934, Nichifor Crainic venind la Sibiu să ţină o conferinţă, s-a întâlnit cu părintele Dumitru Stăniloae la masă la Mitropolitul Nicolae Bălan. Cu această ocazie, Nichifor Crainic l-a cooptat pe părintele Stăniloae să scrie la revista Gândirea; „am ajuns la o prietenie foarte caldă” spunea Părintele Dumitru Stăniloae.
Părintele Dumitru Stăniloae şi Zian Boca se cunoşteau de la Academia Teologică din Sibiu (1929-1930). Părintele Stăniloae îşi începuse activitatea didactică chiar în anul în care Zian Boca se înscrisese la Academia Teologică (1929).

Copertă I: 
Foto 1: Părintele Arsenie BOCA la 66 de ani (23 mai 1976), cu pălărie și ochelari, la parastasul pentru Nichifor Crainic și Aglaia Crainic, coborând treptele Bisericii Enei din București, fotografiat de Serviciul de Filaj al Securității. În actul de scoatere din mănăstire, emis de Episcopia Aradului la ordinele Securității, i se impusese: „să iasă din mănăstire fără rasă, urmând ca Episcopia noastră să-i pună la dispoziție suma necesară pentru ași (sic!) achiziționa un costum civil” (Actul nr. 2407/14 mai 1959).
Foto 2: Nichifor CRAINIC susținând discursul de recepție la Academia Română (22 mai 1940).
Foto 3: Părintele Dumitru STĂNILOAE și Părintele Arsenie BOCA pe vremea când lucrau la traducerea Filocaliei (c. 1944).
Fotografie și articol: Floare Albă de Colț
https://www.facebook.com/…/a.372840046190…/484000785074038/…

Publicitate

azi… Pr. Arsenie Boca

albastru de... mai departe (2)

Apele rourilor,
Revărsate nourilor,
Seninul iubirilor
Ești și iar ești,
Numele iubirilor,
Iubirii iubirilor
Ești și iar ești.

Boare răcoroasă,
Ochiului întoarsă,
Cale luminoasă,
Acum și iar și iar ești .

Cântec acrostih – gabriela mihăiță david

„Nimic nu poate înlocui lipsa iubirii, dar iubirea înlocuieşte toate neajunsurile.”                      – Pr. Arsenie Boca

….

Pix, coală A4

Vezi articolul original

Antrenor de îndreptat gâtul lebedelor

albastru de... mai departe (2)

S-a vorbit mult despre cele două lebede albe. Aveau gâturile drepte și țepene. Dacă se întâmpla să le vezi trecând pe apă, nu puteai să-ți iei ochii de la ele. Nu te atrăgea grația lor, ci hidoșenia…

Antrenorul de îndreptat gâtul lebedelor fusese alungat, deși o vreme încercase, mânat de invidie – cum altfel? – să deformeze bietele păsări. De invidie sau pur și simplu, împătimit de suflul noii mode, care îi preocupa pe mulți și care susținea din ce în ce mai convingător, că lebedele n-au voie să plutească încovoiate, căci ar putea fi confundate, și asta ar provoca multă confuzie, cu niște semne de întrebare…

Înființase un curs, făcându-și multă reclamă și atrăsese o bună parte din păsăretul de pe lac. De altfel, mai toate fugiseră împreună cu el, convinse de faptul că antrenamentul corect le va schimba aspectul. Negre, cele mai multe dintre ele.

Rămăseseră doar cele…

Vezi articolul original 121 de cuvinte mai mult

mâine…

albastru de... mai departe (2)

Sf. Mare Mucenic Iacob Persul –

„Ca urmare a lepădării credinței în Hristos, mama sa îi scrie: „O, ticălosule! Pentru ce ai lăsat pe Dumnezeu, Împăratul cerului, pentru cinstea omenească? Căci făcând după plăcerea împăratului acestuia vremelnic, ai pierdut viața cea fără de moarte. Și slujind împăratului acestuia stricăcios, te-ai lepădat de Cel nestricăcios. Ai schimbat adevarul pe minciună, lăsând credința în Hristos și ai primit înșelăciunea diavolească”.

Citind de mai multe ori scrisoare din partea mamei sale, și-a zis în sine: „Știu ce voi face, ca să nu piară până în sfârșit sufletul meu. Voi petrece bătând neîncetat în ușa milostivirii lui Dumnezeu, până când îmi va deschide; căci știu că-mi va deschide, pentru că este Îndurat și Milostiv și nu voiește moartea păcătosului, ci primește cu bucurie pe cei ce se pocăiesc”.”

https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-mucenic-iacob-persul-sfintii-cuviosi-natanael-pinufrie-97986.html

….

Pix, coală A4

Vezi articolul original

… ca să taci cuvintele

albastru de... mai departe (2)

 

… ca să taci cuvintele,

trebuie să-ți surzești mai întâi gândul

și să te prefaci că el nu te mușcă…

 

Pix, coală A4

Vezi articolul original

mâine… Sf. Stelian – Ocrotitorul copiilor

albastru de... mai departe (2)

„Luând sub ocrotirea ta pe mame și pe copii, ferindu-i de întristare și de boală, arată-te grabnic vindecător al suferințelor și al bolilor sufletești și trupești ale celor ce te laudă pe tine. Bucură-te, Sfinte Steliane, mare făcător de minuni!”

https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-stelian-ocrotitorul-copiilor-97975.html

….

Pix, coală A4

Vezi articolul original

Icoanele Împărătești ale Catapetesmei Catedralei Mântuirii Neamului

Mozaic

Foto: Internet

Azi, 25 noiembrie 2018

Cu vrerea Tatălui, cu lucrarea Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, în anul Centenar 2018, a fost sfinţit Altarul Catedralei Mântuirii Neamului sau Catedrala Naţională, cu hramurile Înălţarea Domnului (Ziua Eroilor) şi Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României.
Necesitatea construirii unei Catedrale Naţionale în Bucureşti s-a resimţit mai ales după Războiul de Independenţă din 1877-1878. Iar după proclamarea României ca Regat, în anul 1881, Regele Carol I al României a înaintat Camerei Legislative, în anul 1884, un proiect de lege privind construirea unei Catedrale creştin-ortodoxe în Bucureşti. Deşi, iniţial, Parlamentul a prevăzut pentru construirea acestui lăcaş de cult 5% din bugetul ţării, acest fond nu s-a mai realizat, fapt pentru care în anul 1900 s-a organizat o subscripţie publică pentru colectarea de fonduri, demers întrerupt de izbucnirea Primului Război Mondial (1914—1918). După Marea Unire din 1918, necesitatea înălţării unei Catedrale în Capitala ţării, ca recunoştinţă adusă lui Dumnezeu pentru înfăptuirea României întregite, a fost susţinută atât de Mitropolitul primat Miron Cristea, cât şi de Regele Ferdinand (1920). Astfel, după înfiinţarea Patriarhiei Române în anul 1925, s-au purtat numeroase discuţii cu privire la amplasamentul viitoarei catedrale şi au fost propuse mai multe proiecte arhitecturale. Prin urmare, în ziua de 11 mai 1929, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, a săvârşit slujba de sfinţire a locului stabilit la poalele Dealului Mitropoliei, eveniment la care au participat membrii Regenţei, ai Guvernului, slujitori ai Bisericii, ofiţeri şi mulţime de credincioşi. Toate eforturile, însă, n-au fost încununate de succes, din cauza crizei economice, a izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial şi apoi a instaurării regimului comunist. 
După anul 1990, proiectul Catedralei a fost reluat de vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist Arăpaşu, care, deşi, în anul 1999, a sfinţit locul din Piaţa Unirii pentru noua Catedrală, a întâmpinat numeroase dificultăţi şi ostilităţi prin mutări repetate ale amplasamentului Catedralei în diferite zone ale Capitalei, până la stabilirea definitivă a acestuia în Dealul Arsenalului (2005).
Împlinind dorinţa înaintaşilor săi, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, după întronizarea sa ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române (30 septembrie 2007), a reluat cu prioritate proiectul Catedralei Mântuirii Neamului şi a săvârşit slujba de punere a pietrei de temelie pe amplasamentul din Dealul Arsenalului, la 29 noiembrie 2007, în ajunul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României. 
După numeroase demersuri pregătitoare (2008—2010), Patriarhia Română a demarat lucrările de construcţie la sfârşitul anului 2010, atent supravegheate de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a avut consultări frecvente cu specialişti în domeniu şi cu echipa de coordonare desemnată de Patriarhia Română, proiectanţii şi executanţii lucrărilor.
Pentru sfinţirea Altarului Catedralei Naţionale, în anul 2018, au fost realizate Sfânta Masă, vitraliile din Sfântul Altar, mozaicurile catapetesmei, obiecte de cult, veşminte liturgice ş.a. Tot în acest an, la 3 septembrie 2018, Patriarhul României a sfinţit cele şase clopote, fabricate în atelierele Grassmayr din Innsbruck, Austria, clopotul cel mare, dedicat Eroilor Neamului, având greutatea de 25 tone.
Aceste lucrări au fost realizate printr-o conlucrare rodnică între Patriarhia Română şi autorităţile Statului Român (Guvernul României, Primăria Municipiului Bucureşti, alte Primării din Capitală şi din ţară, şi câteva Consilii judeţene), precum şi cu ajutorul ierarhilor, clerului, monahilor şi credincioşilor mireni.
Slujba de târnosire a fost săvârşită în ziua de duminică, 25 noiembrie 2018, de către Sanctitatea Sa BARTOLOMEU I, Arhiepiscopul Constantinopolului – Noua Romă şi Patriarh Ecumenic, Preafericitul Părinte DANIEL, Patriarhul României şi Înaltpreastînţitul Părinte HRISOSTOM, Mitropolit de Patra (Grecia), împreună cu un numeros sobor de ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi ai altor Biserici Ortodoxe surori, preoţi şi diaconi, în prezenţa reprezentanţilor autorităţilor de stat centrale şi locale, a unor invitaţi şi a multor clerici şi mireni din ţară şi din străinătate.
Binecuvântează, Doamne, pe ctitorii, binefăcătorii, slujitorii şi închinătorii acestei Sfinte Catedrale şi pe întreg poporul român de pretutindeni!

+ BARTOLOMEU I 
Arhiepiscopul Constantinopolului – Noua Romă şi Patriarh Ecumenic

+ DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

+ HRISOSTOM
Mitropolit de Patra

Foto: TRINITAS TV

Sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului

Dregătorul bogat – păzirea poruncilor

„Ev. Luca 18, 18-27
18. Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?
19. Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu.
20. Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.
21. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele.
22. Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie.
23. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat.
24. Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu!
25. Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu.
26. Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască?
27. Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.”

http://www.credo.ro/

….

Pix, coală A4