„Într-o seară, am văzut în somn cum treceam pe lângă nişte palate. De îndată nişte căpitani din straja palatului m-au luat şi m-au dus în palat. Nu înţelegeam pricina, şi mă împotriveam. Dar aceia mi-au spus cu bunătate să nu mă tem, ci să merg, că aceasta e voia împăratului. Am ajuns într-un palat foarte frumos şi nespus de strălucit. Acolo m-au îmbrăcat cu un veşmânt alb şi foarte scump, şi mi-au spus: «De-acum înainte, aici vei sluji!». Şi m-au dus să mă închin împăratului... M-am trezit de îndată. Atât de mult se întipăriseră în mine cele văzute şi auzite, încât nu mai puteam să fac sau să gândesc nimic altceva. Auzeam mereu în lăuntrul meu acea poruncă, rostindu-se necontenit: «De-acum înainte, aici vei sluji!». Toată starea mea lăuntrică şi dinafară s-a schimbat. Nu mă mai preocupa nimic din cele ce se afiau pe pământ. Nu mă mai puteam gândi la ceva omenesc. Atunci am început să mă gândesc la pustietăţile în care Părinţii au trăit duhovniceşte. Mă gândeam şi la Athos, unde credeam că voi afla Părinţi la măsura celor despre care citisem”.
Întreg articolul la:
….
Pix, coală A4
A republicat asta pe Gabriela Mihaita David.
ApreciazăApreciază