Casa cu chilii (60)

8

Autoportret cu vioară –

Peste drum de izvorul Sf. Spiridon, acolo unde încep izvoarele cu ape minerale,  un scripcar bătrân și orb își avea locul său, binecunoscut de toți pe atunci, pe o băncuță de lemn sau de piatră, în calea tuturor, neîncurcând totuși pe nimeni, așteptând sau poate nu, un bănuț de la trecători.

Nu era slănicean, venea de undeva, dintr-un sat de la vale… Îl văd dintr-odată în fața ochilor, îmbrăcat într-o haină militară, dintr-un material gros și aspru, o manta kaki. O pălărie din același material. Sau un chipiu de caporal. Au trecut mai bine de cincizeci de ani, poate că inventez doar. Poate era doar un costum vechi și ponosit.

Evident, nu-mi voi mai aminti niciodată cu exactitate chipul lui, dar îi țin minte ochii. Aproape închiși, neputincioși în aparență, scrutând cu mare concentrare sunetul viorii sale…

Tata vorbea cu respect și duioșie despre scripcarul acela. Îi știa numele…

Mie îmi părea că l-am uitat cu desăvârșire. Iată că nu. Căci, azi, a reapărut. Pe neașteptate…

….

Pix, coală A4

Un comentariu la „Casa cu chilii (60)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s