Inelul fără piatră

IMG_20171020_082803

Am epuizat aproape toate posibilitățile de angajare… Pe listă ar mai fi doar jobul de bijutier în oricalc. Mi-am adus aminte de un inel de-al bunicii, care, nu se știe din ce motiv, n-a acceptat niciodată să poarte aur. Unele femei preferă argintul, altele platina. Bunicii îi plăcea alama, care seamănă atât de bine cu orialcul, iar inelul ei s-a păstrat foarte bine în timp, e din ce în ce mai strălucitor, fără nicio urmă de oxidare…

Aș putea începe chiar cu acest inel, căci în timp i s-a pierdut piatra.  Nu știu ce culoare avea, dar, sigur, după forma lăcașului, era ovală ca a unei semințe… Bunica a purtat inelul și după pierderea pietrei, iar atașamentul ei pentru această bijuterie mă face să cred că a fost un dar de suflet, că materialul din care e confecționat nici n-a contat pentru ea, iar rezistența lui strălucitoare în timp se datorează sentimentului…

De aceea, lăsând la o parte orice idee preconcepută despre metale și pietre prețioase, m-aș face, dacă-aș putea, bijutier de semne în calea uitării…

 

3 comentarii la „Inelul fără piatră

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s