Firul Ariadnei

E adevărat, nu mă întâlneam prea des cu Tezeu, dar de câte ori se întâmpla, discuția noastră ajungea în același punct nevralgic: firul Ariadnei. Era terorizat de proasta calitate a aței și mi se plângea mereu că firul i se destramă când ți-e lumea mai dragă:

-Ba în sala cu numărul 873 , ba în cea cu numărul 950, ba în sala arcașilor, ba în cea a delfinilor albaștri! Și știi doar,  palatul e o ruină, sunt șase mii de ani de când a fost construit! Trebuie să mai țin cont și de modificările datorate prăbușirilor de pereți, de praful considerabil care s-a adunat pe podele, ca să nu mai vorbim de Minotaur, care are acum altă libertate de mișcare, și oricând poate apărea de unde nici nu te aștepți!

Ariadna își dădea toată silința, înmânându-i firul de fiecare dată când ajungea în palat, dar ce folos? Se vedea clar că sfoara se va destrăma înainte de a se înșirui prin toate cele o mie de săli…

Își propusese să găsească un industriaș, producător de sfoară, doar pentru firul ei, dar povestea dura deja de prea multă vreme, sfoară nu se mai fabrica nicăieri în lume, iar, lui, firul de plastic, acela pe care se întindeau rufele la uscat, deși era din cale-afară de rezistent, îi displăcea profund.

Îl ascultam cu atenție, îl compătimeam sau îl îmbărbătam, după caz, dar, în același timp, nu puteam să nu mă gândesc la cât de mult seamănă problemele lui cu ale mele.

Și mie mi se întâmplă de multe ori să mi se deșire firul, e adevărat, nu în împrejurări atât de riscante încât să-mi pună viața în pericol, dar tot în momente destul de tensionate… Ba la măsura 73, ba la 95, ba la câte o bară de repetiție, ba la câte un contratimp. Poate fiindcă dirijorul întinde câteodată prea mult de fir și Minotaurul mai dă iama prin câte o simfonie, dar, ce sens avea să mă plâng?

Ar fi putut să-și închipuie că vreau să mă iau la întrecere cu el – într-ale suferinței – și mi-ar fi părut tare rău să-l dezamăgesc…

Oricum, n-ar fi admis în ruptul capului, că există doar un fir al Ariadnei, care nu poate fi înlocuit, nici imitat, nici contrafăcut, pe când labirintul există multiplicat la infinit, nu doar în cele o mie de săli ale palatului lui Minos, iar firul acela, vechi de șase mii de ani, al Ariadnei, era, din păcate, singura lui salvare…

….

Pix, coală A4

Un comentariu la „Firul Ariadnei

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s