Lumi îndepărtate

… sau despre rătăcire

Despre călătoriile mele s-a spus,  mai mult din neștiință, decât din invidie, că ar fi simple închipuiri. De aceea, mă simt obligat să intervin și să fac lumină în această poveste…

I-am chemat în ajutor pe toți cei care, într-un fel sau altul, pot depune mărturie despre locurile îndepărtate în care am ajuns. E adevărat, am știut de la bun început că în demersul meu mă voi lovi de obstacolul greu de depășit al traducerii diferitelor limbi ale lumilor în care am fost, traduceri care cu greu pot fi făcute în așa fel încât să nu denatureze sau chiar să nu distrugă total sensul cuvintelor și am riscat totuși, cu atât mai mult cu cât nu mi-am închipuit că, cerându-le ajutor cunoscuților mei, risipiți prin tot universul, aceștia vor veni într-un număr considerabil, fără nicio întârziere, ca niște vechi prieteni și câteva săptămâni am avut casa plină de oaspeți, locuitori din Constelația delfinului, din Triunghiul stelar de dincolo de bariera de radiații aurii, câțiva oameni de sidef din oceanul Ysia, trei locuitori melancolici de pe coasta de vest a Muntelui de diamant și pe toți locuitorii sensibili, cu creștete strălucitoare de pe planeta Zisidion. Între ei erau milioane de deosebiri și aproape nicio asemănare. Le-a fost de folos însă puterea lor de neimaginat de a se înțelege cu oricine…

–Conilicus ber rebi reb bim! a spus la începutul discuțiilor, cel mai bătrân dintre invitați, venerabilul om de sidef din oceanul Ysia .

Cuvinte lui au fost interpretate drept formulă de salut și, pe loc, cu toții au făcut gesturi curtenitoare,(mai puțin cei trei locuitori de pe coasta de vest a Muntelui de diamant, fiindcă ei au înscrisă în memoria lor genetică o stare de melancolie atât de accentuată, încât nu-și ridică niciodată privirea din pământ, iar trupurile lor, ușor încovoiate, ca niște semne de întrebare, nu se mișcă decât arareori, și atunci, cu destul de mare greutate, ca și cum ar purta mereu, pe umeri, o povară). Spre exemplu, unii au sărit într-un picior, așa cum e obiceiul pe planeta Mei din Triunghiul stelar de dincolo de bariera de radiații aurii, alții s-au învârtit în loc, azvârlindu-și mâinile în aer, ma refer la cei din Constelația delfinului, sau au bătut din palme, într-un fel cât se poate de original, lovindu-și palmele cu putere de pământ, ca locuitorii cu creștete strălucitoare de pe planeta Zisidon. În fine, fiecare a făcut ce trebuia într-o asemenea situație, conform obiceiului său, numai că eu nu m-am lăsat indus în eroare, petrecusem prea mult timp pe insulele din oceanul Ysia și știam că locuitorii de acolo sunt oameni foarte direcți, că nu se încurcă în lucruri mărunte, pentru ei nu există niciun fel de formulă de politețe, deși nutresc, unii față de alții, acest sentiment și am înțeles că venerabilul om de sidef cerea, de fapt, de la bun început, păreri despre felul în care trebuia să dovedim autenticitatea călătoriilor mele.

Am tradus, așadar, cu chiu cu vai, mesajul lui în mai toate limbile, adăugând:

–Poate că n-ar strica o înregistrare video!

Reacția lor a fost cât se poate de promptă:

–Du serta alals, prif!

–Xaq , Xaq , Xaq!

–Wlasxza boghjrn lek!

– Vim nnega harq!

–Brebac bei colteriv ygu!

În traducere liberă, toate acestea însemnând că mă credeau la fel de naiv ca atunci când mă cunoscuseră, că soluția mea era, fără doar și poate, copilărească, fiindcă oricine ar fi putut să suspecteze filmul meu de trucaj. Roșind, le-am făcut semn din cap că au dreptate, că sunt întru totul de acord cu ei și, riscând o noua traducere, le-am dat de înțeles că-i las să mă ajute așa cum vor crede de cuviință.

Au urmat zile întregi de dezbateri în care și-au povestit despre întâlnirea lor cu mine.

Mă rezum să vă transcriu câteva din amintirile lor..

*

Venerabilul om de sidef din oceanul Ysia:

„Se luminase de seară, răsăriseră deja cei trei sateliți ai planetei noastre lichide, iar noi ne pregăteam de culcare și ne îndreptam către sălile de odihnă ale palatelor. Atunci, din largul oceanului s-a auzit un strigăt. Nu era vocea unui om de sidef, căci n-avea nici tăria, nici rezonanța vocii unuia dintre noi, era vocea unui om rătăcit, așa cum aveam să aflăm mai apoi, vocea unui om din carne și oase. Oamenii din carne și oase nu se deplasează prin apă ca noi, ei înaintează, scufundându-și tot trupul de-a dreptul în apa, mișcându-și haotic și mâinile și picioarele și, de aceea, obosesc foarte repede. Mult timp după ce l-am scos din valuri, omul din carne și oase n-a putut să spună nimic. Își pierduse suflul și respira anevoie.

După ce s-a mai liniștit, ne-a povestit, minunându-se ca îi înțelegem limba și încercând în același timp să învețe câteva din cuvintele noastre, lucru pe care l-a făcut cu destulă ușurință, felul în care a ajuns la noi:

–Am auzit despre ținutul vostru, oho, și nu doar o dată! Însă n-am crezut că există cu adevărat! Nu-mi aduc aminte exact pe unde am luat-o, știu doar că m-am ghidat după stele și, deși, la început, totul părea ușor, căci pornisem cu o ambarcațiune suplă și sigură, fiind aproape convins că nu voi ajunge nicăieri și că mă voi delecta doar de o croazieră, m-am lăsat totuși purtat de valuri și am plutit zile întregi fără de grijă. Niciun nor și nicio adiere de vânt nu m-au avertizat că mă îndreptam spre o zonă cu turbulențe atmosferice și, deodată, m-am pomenit în mijlocul unui vârtej din care nu credeam sa mai scap cu viață, barca mi s-a făcut țăndări și doar înotând am ajuns, până la urmă, la voi!

Acestea au fost primele lucruri pe care le-am aflat de la omul de carne și oase. Și el , ca toți ceilalți oameni care ajunseseră până la noi, pornise, animat, fără să știe, de dorința de a ne cunoaște, dar, până la urma, se rătăcise…”

*

Locuitor de pe planeta Zisidon:

„Ce ne-a mirat la vizitatorul nostru, trecând peste faptul că era cu doua capete mai înalt decât oricare dintre noi și că pielea lui avea altă culoare decât pielea noastră, fiind roz în toate locurile unde se putea observa, a fost lipsa strălucirii din creștet. Ne-a fost destul de greu să ne adaptăm vederea ca să-l privim cum se cuvine, fiindcă în jurul lui era întuneric!

Acestea au fost doar primele impresii. Ne-am concentrat totuși asupra lui și, după câteva încercări nereușite, i-am luminat creștetul, în așa fel încât sa-l vedem, cu toții, mai bine. Nu pot să descriu în cuvinte, în niciuna din limbile vorbite în univers, cât de mult ne-a emoționat descoperirea că, străin fiind și venit, probabil, de foarte departe, vizitatorul nostru era la fel de sensibil ca noi toți. Lucrul acesta, odată descoperit, a făcut posibilă legătura afectivă dintre noi și, de atunci , îl iubim ca pe unul de-al nostru.

E adevărat, a nimerit la noi întâmplător, căci se rătăcise, dar călătoria lui pe planeta Zisidon este de netăgăduit. Oricine știe că planeta noastră e destul de mică, iar locuitorii ei, și ei, puțini la număr, s-au simțit încântați să-i ofere străinului, titlul de zisidonian.

În zilele acestea, întorcându-i vizita, ne bucurăm să vedem că strălucirea din creștet îi este încă vizibilă.“

*

Locuitor al planetei Mei, din constelația de dincolo de bariera de radiații aurii:

„Ne-am dat seama că printre noi se află un străin, mult timp după ce acesta hoinărise, dezorientat. Planeta noastră seamănă uimitor de bine cu Terra, doar ca el habar n-avea ca nu se mai afla acasă. Nu înțelegea o iotă din ce se vorbea, iar orașele i se păreau de nerecunoscut. Nu ne putem explica  nici astăzi, cum a ajuns atât de departe, distanța dintre noi fiind de sute de mii de ani lumina! Cert este că a ajuns fără să depună niciun efort, fără să-și dea seama și, culmea, fără ca măcar să și-o fi dorit.

Asta nu-i diminuează cu nimic meritul de a fi făcut o călătorie atât de îndepărtată și pentru că n-am elucidat nici pană azi misterul deplasării până noi, ne putem aștepta oricând la o revenire.”

*

Nol, marele conducător al planetei străvezii din Constelația delfinului:

„Nu aveți de unde să știți , dar la noi se poate ajunge doar străbătând un tunel temporal, intrarea lui aflându-se undeva în străfundurile unei mări de pe Pământ. Locul precis de trecere este atât de bine păzit de delfini, încât ne vine greu să admitem că un biet pământean a reușit să le învingă vigilența. Locul e păzit cu strășnicie, spun, fiindcă, din vremuri imemoriale, noi, delfinii, i-am protejat pe pământeni, considerându-i, cum sunt, de fapt, ființe prea plăpânde ca să dea piept cu greutăți suprafirești, așa cum, din păcate, s-a întâmplat cu omul aici de față.  După cum v-ați dat seama, planetele din Constelația delfinului nu desenează pe cer conturul vreunui delfin, ci numele constelației vine de la faptul că toate planetele noastre sunt locuite de delfini, delfini transformați, în milioane de ani, din mamifere marine în mamifere zburătoare, fiindcă, tot în atâtea milioane de ani, planetele noastre au secat definitiv, iar solul lor, plin de stânci ți prăpăstii nu poate fi atins. Marele pericol, lipsa totală a apei, ne-a făcut să păstrăm tunelul despre care că vorbeam, o trecătoare tainică, legătura noastră cu viața.

Vă dați seama în ce hal l-am găsit pe bietul pământean, care încerca disperat să se cațere pe pereții abrupți ai unei râpe și privea stupefiat delfinii de deasupra lui!

L-am purtat pe umerii noștri, deși zborul îl amețea, îi provoca amețeli și rau de înălțime, îmbărbătându-l pe cât ne-a stat în putință și explicându-i că a fi purtat în zbor e, câteodată, singura soluție de supraviețuire. După câteva zile, lucru îmbucurător pentru noi, s-a obișnuit și a devenit, așa cum devin toți oamenii în prezența delfinilor, fericit.”

*

Locuitor melancolic de pe coasta de vest a Muntelui de diamant:

„Ce pot să vă spun despre prietenul nostru? Doar iubirea ne-a ținut să nu-l expulzam pe loc, în lumea lui! Vorbea întruna și spunea numai prostii. Am înțeles cu toții că-i disperat și ne-am străduit să-l liniștim.

L-am lăsat să plece doar când ne-am convins că va supraviețui. Ne-am bucurat să-l reîntâlnim. Dacă astăzi are un aer ceva mai melancolic, înseamnă că inima lui a început să simtă iubirea…”

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s